duminică, 12 iulie 2015

Omul-Amfibie de Aleksandr Beleaev Recenzie

Ceea ce poate fi ceva necunoscut, este, de fapt, cel mai aproape de noi. Ceea ce paote fi, incredibil, este de fapt simplu și normal. Ceea ce noi credeam că este imposibil, s-a putut demult. Ceea ce credem noi că ar fi un sacrilegiu, a fost o salvare.


Romanul lui Aleksandr Beleaev stârnește, după cum ar putea spune cititorii romanului său, invidie, curiozitate, enigmă, și mai ales monstruozitate și ipocrizie. Totodată, nu-ți poți forma o părere adevărată despre carte dacă iei în calcul scpticismul unora și superstițiile altora. Trebuie să fie o părere pură, și, cel mai important, o părere asupra cărții, nu o părere asupra filmului sau a altor păreri.



Deși carta invocă  cel mai des un stil propriu și mai ales o notă de incredibilitate, nu este deloc un SF exagerat. Deși apar exagerări - poate prea multe, nu este un SF exagerat. Mai întâi, totul se petrece normal, iar o simplă iluzie la un „diavol al mării” ne paote produce o oarecare lipsă de fantasmagorii, care la începutul cărții lipsesc desăvârșit. Pe parcurs, în timp ce totul ia o întorsătură cu totul ciudată, lucrurile se schimbă și absolut nimic nu rămâne netrădat. Adevărata față a răului și a firii omenești, reeducată după un sistem negativ, demonic, și de ce nu - nesentimental, ascunde lucruri pe care nu le știm despre noi înșine. 



Este extrem de important să avem o imagine de ansmblu pentru a judeca această carte. Fiecare capitol, după părerea unora, este...  ceva plictisitor, la sfârșit. Simplul fapt că la sfârșitul capitolelor nu ne este dată o rezervă prea mare de suspans, parcă ne face și mai curioși ! Pe mine, de altfel, m-a făcut sceptică. „Și totuși, dacă aceste lucruri, să spunem, s-ar fi întâmplat?”



Și totuși, dacă revenim la partea cu recenzia, cu părerea și prejudecata noastră asupra cărții, părerile sunt prea împărțite. Există atâtea contradicții în carte ! Mi s-a părut că, odată ce gândesc ceva despre carte, apare un alineat care să-mi spună: „Nu, ai greșit, nu e așa, asta e așa, ia aminte” și trebuie să fii cu ochii în patru să nu te inducă în eroare. Până la urmă, ar fi tare ușor să nu fii pentru o clipă atent și apoi să te în trebi de unde a răsărit respectiva și respectivul, că doar nu s-a întâmplat așa, pentru că în timp ce citești cartea te gândești și la propriile tale întrebări. 



Ca să o spun verde-n față, chestia cu prejudecățile nu mi se pare în regulă. Știu că acum aiurez aici fără ca voi să știți nimic dar credeți-mă că nu doreasc să vă stric lectura doar pentru că mie îmi vine chef de spoilere. Și, ca să revenim, cel puțin treptat la turma noastră de oi, cineva îmi spusese că nu i-a plăcut cartea. Ok, am înțeles. Dar când mi-a spus că nu i-a plăcut cartea pentru că nu i-a plăcut filmul - asta este altceva și dați-mi voie să vă spun că m-a indus cu totul în eroare. „Cum, ai văzut filmul și n-ai citit cartea”. Dar  respectiva persoană a știut să mă pună la punct, și mi-a spus că nu i-a plăcut, era SF, filmul era ciudat... etc. Am înțeles asta, și filmul poate fi extrem de diferit de carte. Dar da, în carte există mii și milioane de prejudecăți, lupte între păreri și schimburi de teorii, de asemenea chiar și alegorii destul de ciudate, care pot să-ți trezească niște sentimente puternice de revoltare, uneori chiar grandomanie, dar pot să spun că mie mi-au trezit sentimente de nedumerire, și după ce m-am redresat puțin mi-am dat seama că sunt doar prejudecăți dincolo de ceea ce se spune de fapt sau ceea ce ar trebui să se spună, că deși suntem la fel - aproape -  avem păreri diferite, și cum asta se spunea doar în carte, - sau cum spuneam ar fi trebuit să se spună - să vedem ce se spunea în afara cărții.  



Deci, cum vă povesteam, respectiva îmi spunea că nu i-a plăcut filmul, dar n-a citit cartea ! Părerile sunt împărțite dar de la a-ți plăcea filmul și a urî cartea, ca să vă dau un exemplu, este destul de mult. Adică, eu voi veni aici și voi spune că am văzut un anumit film după o anumită carte, și ador filmul dar urăsc cartea, deși nu am citit cartea. Așa, și după ce v-am dat un exemplu ca să înțelegeți ce aberez, vă voi spune propriile mele păreri în legătură cu cartea.




Am descoperit niște perspective noi. Îmi plăceau, până la un punct, când m-au enervat și revoltat, dacă pot să spun așa am fost chiar exasperată și gata să renunț la carte pentru că erau prea multe contradicții într-una singură. Și așa, citind cartea, am văzut încă o față a omului... am descoperit și un stil propriu, la acest autor, Aleksanr Beleaev, care deși nu ne dă mult suspans ne știe pune în postura   aceea în care aia așteptăm să vedem ce se petrece. Tot dialogul e folosit la locul potrivit și în momentul potrivit. Vocabularul larg, fără prea multe figuri de stil este destul de simplu, liniștitor. Și, ca să nu fiu indiferentă (pentru că indiferența ucide, hihi) pot spune că descrierile au fost nu tocmai reușite și nici nereușite. Da, adică au fost aproximativ - deci aproximativ -  perfecte. ( iar voi vă întrebați de unde am ajuns la concluzie...)


Fără a vă mai plictisi, eu spun că dacă ați citit cartea, să-mi spuneți părerile voastre. Chiar vă rog, deși n-ați citit cartea, tot vă rog să vă expuneți chiar cea mai mică părere sau revoltă. :) 



6 comentarii:

  1. Suna foarte bine. Chiar daca nu prea ma omor cu astfel de genuri, recenzia ta a surprins foarte frumos estena. :D Multumim mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-ți place SF-ul ? Stai să-ți fac o vizită cu coada de mătură, și atunci o să-ți placă !
      Întorcându-ne la turma noastră, da, e frumoasă, deși are tare multe contraziceri ! Și deși recenzia cuprindea și furia mea cum că „nu-mi place cartea, dar am urmărit numai filmul” sper că a fost una... mai puțin de toată jena, nu că aș fi eu as în recenzii.
      Nici eu nu citesc mult SF, dar de citit tot citesc. Într-un fel mă prinde, sunt fata aia care în clasa a-III-a în ora de franceză discuta chestii SF cu profesorul. Serios :))

      Ștergere
  2. Recenzia e foarte bine făcută. . De carte nu știu ce sa zic... pt ca nu am citit.o încă. Dar pare interesanta.. iar în ceea ce privește stilul contradictoriu a autorului despre care vorbești poate ca are darul de a demonstra ca așa e și viața, cu multe întrebări si enigme la care ny le poti găsi răspuns decât spre finalul vieții, sau deloc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ai dreptate, perspectiva ta e isteață. Sper să citești cartea, pentru că e tare faină, deși eu i-am dat doar 2 stele pe GoodRead, dar exigența e mereu alături de mine. :))
      De aceest autor am auzit că sunt mai multe cărți, ânsă nu știu dacă voi mai citi dintre ele. E sigur, totuși, că e un SF bun.Pupiicii !

      Ștergere
  3. Hei ! Dar te apuci de SF?
    Eu nu prea am chef de SF, chiar deloc... vreau să citesc în perioada asta cărți de dragoste, cărți fantasy... :)))
    Mi-a plăcut coperta, dar nu mă face să vreau să o citesc. Totuși, sper să o adaug în listă și să o citesc. Sper să fie... mai puțin enervantă decât celelalte SF-uri !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh nu știu cum de am văzut doar acum comentariul tău panda. Dar, să știi, cartea e frumoasă deși te cam contrazice. Ne citim !

      Ștergere