vineri, 4 septembrie 2015

„Iubire oarbă” de Wilkie Collins Recenzie

Wilkie Collins, un veritabil scriitor, s-a născut la 8 ianuarie 1824 și a decedat la 23 septembrie 1889. „Iubire oarbă” , ultimul său roman, a fost publicat cu puțin timp după moartea sa.

Am citit această carte cu niște sentimente tare adânci în suflet, și anume o imensă bucurie și un avânt superb, de care multe persoane poate n-ar fi capabile. Mă refer aici la faptul că eram în stare să dau la o parte micul dejun ca s-o citesc ! Doamne,  eram în stare să stau fără să mănânc, doar ca s-o citesc. Poate majoritatea cititorilor știu că eu cititoarea devotată cărții „Femeia în alb” de același autor, sunt înnebunită după cărțile lui. Desigur, sinceră să fiu am citit doar două, cea menționată mai sus și cea pe care o onorez cu o recenzie. Toate clipele petrecute alături de carte au fost incredibile, aceasta fiind o gură de aer proaspăt.

Romanul lui Wilkie Collins urmărește povestea unei tinere domnișoare de neam nobil, cu sentimente la fel de nobile pentru un bărbat aristocrat dar aventurier, un risipitor și un nesăbuit care este predispus la acțiuni pripite. Iris Henley, personajul principal al acestei minunate cărți, ajunge la odioasa acțiune de a se căsători cu Harry Norland, aventurierul de care vorbeam mai sus, însă mai tîrziu ea este predispusă la acțiuni chiar mai netrebnice și odioase decât căsătoria ei cu savage lord.

Savage lord ajunge până la urmă să facă una dintre cele mai nesăbuite lucruri, în care o târăște și pe Iris. Prieten cu un doctor despre care se poate spune că tratează milostenia și bunătatea, injectându-i pacientului ură dar mai ales risipire, acesta ajunge să-l conducă pe Harry pe calea nesimțirii și a pierzaniei. Iris, urmată în de aproape de miloasa și respectuoasa sa cameristă, Fanny Mire care ajunge să-i fie mai devotată ca oricând, este condusă pe calea pierzaniei împreună cu soțul său. Deși lordul Harry Norland o iubește pe Iris din toată inima și sufletul, acesta nu ia aminte și nu dă nici măcar o atenție protestelor și obiecțiilor sale față de doctorul Vimpany și predispusele acțiuni în care acesta îl va conduce pe devotatul său soț. Această poveste de dragoste ajunge să se fărâme sub talpa doctorului Vimpany care duce la pierzanie acest cuplu, multiplicând și amplificând spiritul aventurier și risipitor al lordului Harry.

Personajele lui Wilkie Collins sunt conturate absolut... perfectibil. Deși nu ne dă prea multe detalii despre fizicul acestora, cititorii își fac o părere absolut corectă și concretă despre personaje, care sunt mai mult sau mai puțin conturate în mintea noastră chiar și fizic, cu ajutorul calităților sau defectelor sufletești și morale. Povestea dintre Iris și celelalte personaje care încearcă din răsputeri - aș putea zice - să coloreze fotografia sumbră făcută asupra lui Iris în carte, aceasta apărând o femeie puternică, dreaptă, cinstită, dar care se lasă pradă iubirii oarbe care o duce spre nesăbuință și pierzanie.

Cât despre stilul său nu am niciun comentariu. Este absolut minunat, superb ! Dar vă avertizez că vă poate influența protocolul și vă poate introduce un mod de a vorbi mult mai protocolar, chiar pot spune mult mai politicos, asta eliminând aluzia că ar fi cineva pe-aici nepoliticos. Descrierile sunt absolut superbe, nu simți că duci lipsă de ele sau că te-ai săturat de ele.

Am selectat și câteva fragmente, pentru voi, pentru doresc cu tot dinadinsul să vă fac să citiți această carte.

„Într-o astfel de situație, un bărbat - care s-ar fi condus numai după rațiune - ar fi pierdut un timp prețios până să ia o hotărâre. Din contră, femeia - care se supunea numai iubirii din sufletul ei - găs imediat soluția.”

„Zis și făcut. Cu un semn discret, valetul îi arătă o ușă de la etajul doi, apoi, vârându-și banii în buzunar, dispăru imediat.
-Sunteți nebun? strigă doamna Vimpany, cu glas sumbru și fatidic, văzâdu-l în prag pe Montjoy. Cum de-ați intrat aici? Ce căutați în casa asta ? Dumnezeule! Nu v-apropiați de mine ! 
Zadarnic încercă să-l socată din cameră pe Hugh. În schimb, el o luă de braț, silind-o să se așeze.
-Iris e la mare necaz. Stă în puterea dumneavoastră s-o ajutați.
-Febră, contaminare, moarte ! zise doamna Vimpany, fără să-l asculte. Stați departe de mine !
Și din nou încercă să-l împingă afară din cameră.

-Cu febră sau fără febră, cu molipsire sau fără, puțin îmi pasă ! Nu plec de-aici până nu vă spun motivul venirii mele. Lordul Harry e îngrozitor de gelos. Sitația nefericitei lui soții e cum nu se poate mai critică.
(...)
-N-aveți decât, dar țin să vă spun că trebuie neapărat să ne întâlnim, să stăm de vorbă desre ce -sar putea întâmpla de-acum încolo. Se spune că asasinul fratelui meu e la Londra și că lordul Harry a fost informat despre asta. 
-Doamne Sfinte ! exclamă doamna Vimpany, aruncând o privire înspăimântatăspre Montjoy. Vă jur că nu fac parte din conspirația țesută pentru a-l salva pe acest mizerabil. Nu-l cunoșteam nici eu mai mult ca dumneavoastră, atunci când a trebuit să-l îngrijesc. trebuie să vă spun că am aflat adevărul din cuvintele pe care le-a scăpat într-o criză de delir.
Chiar în aceeași clipă, se deschisese o altă ușă. În prag se ivi o bătrână, care tremura din cap până-n picioare. 
-Veniți cât puteți de repede ! strigă ea. Veniți, sau nu mai răspund de nimic. A început să delireze și mai tare !
Neliniștită și agitată, doamna Vimpany porni spre încăperea cu totul alăturată.
'Pe cine a căzut beleaua de a-l ucide pe trădător? Pe mine ! Cine l-a omorât pe drum, înainte să intre în pădure? Eu! Artfur Montjoy vinovat de trădare față de Irlanda !'”

Stilul autorului mi s-a părut minunat, incredibil de frumos. O carte frumoasă, minunată ! Vă recomand s-o citiți, deși nu renunț la „Femeia în alb” însă aceasta va trebui să împartă locul de „carte preferată” cu cartea pe care am onorat-o cu o recenzie. Aceste două cărți pot deveni și preferatele dumneavoastră, nu mă îndoiesc. Dar pentru că de „Iubire oarbă” e vorba acum, eu zic că ea ar putea deveni cu siguranță preferata multor cititori care au trecut pe-aici, și-au citit recenzia.

La sfârșitul recenziei, țin să-i mulțumesc lui Andrei de la Wherele the rain falls pentru șansa de a citi această carte și toate clipele-mi de bucurie. Prin această mulțumire plină de echivoc vă înștiințez și de concursul ce are loc pe blogul său, chiar aici. Un concurs frumos, care sper să se bucure și de participarea voastră.
Nu în ultimul rând vă întreb dacă ați citit și voi această carte. :)
Simina S.

4 comentarii:

  1. Cât mă bucur, Simina, că ți-a plăcut! :D Chiar se vede că ai trăit cartea. No, și să știi, uneori citesc și eu o carte așa bună, încât renunț la tot, chiar și la mâncare! :)) Mulțumesc tare mult și că m-ai menționat, te pup și să ai spor la lecturi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne, am trăit cum nu se poate mai viu cartea asta ! Dacă cineva din epoca medievală ar dori să mă pedepsească, atunci nu ar spune „ardeți-o pe rug” ci ar spune „ardeți-i biblioteca”. În cazul de față, s-ar mărgini să ardă doar cartea asta. Și ar fi jale mare pe mine :))
      Am multe, multe momente în care renunț la mâncare sau somn pentru a citi o carte, chiar și la pauzele de masă de la școală, dar când o fac știu că sunt răsplătităcu trăirea unei vieți pe tot parcursul citirii cărții :))) o viață în plus. Cred că citirea cărții ăsteia m-a lipsit cel mai mult de mâncare sau somn, dar am recuperat destulă energie din ea. Cine nu citește dar mă aude vorbind așa spune că practic acte spiritiste cu cărțile, pentru a extrage energie din ele :)) De fapt, se pare că nici nu-i nevoie pentru acte spiritiste.
      Îți mulțumesc încă o dată pentru carte (dacă nu mă opresc acum aș putea să-ți mulțumesc toată viața, și va deeni deranajnt :)) ) și mai ales încă o mulțumire pentru că recenzarea cărții m-a trezit din somnul ăla care se întâmplă după ce nu mai recenzezi cărți o vreme, și ți-e greu să te aduni și să faci o recenzie așa cum trebuie.
      Pupici și o zi frumoasă ! :)

      Ștergere
  2. Siminaaa, ce imi faci omule?? Deci nu imi vine sa cred cat de mult ai evoluat la scris recenzii O.o Bravo, bravo, bravo!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Alina ! Deși știu că această carte merită recenzii mai bune, așa că aștept să o citești și tu... :3 :)

      Ștergere