marți, 20 octombrie 2015

Un an de bloggerit !

Îmi cer scuze că n-am salutat. Îmi cer scuze că azi, douăzeci octombrie, nu am cea mai bună dispoziție. Pentru că azi facem un an împreună, noi toți. Nu sunt în cea mai bună dispoziție pentru că azi am plâns mult. Mi-a plâns și inima și sufletul, mi-au plâns și ochii și de la atâta plâns am crezut că mor. Am zis de mai mult de douăzeci de ori cu voce tare și în șoaptă că vreau să mor. M-a durut capul și am zbierat cu voce tare și în sinea mea, am urlat în inima și m-a durut capul pentru că urletul din inimă era asurzitor.

De ce spun toate astea ? Pentru că mi-am revenit. Pentru că în sfârșit mi se pare că văd importanța. Și sper s-o vedeți și voi.

De-a lungul acestui an, am împărtășit cu voi aproape tot ce-mi trecea prin minte. Era tristă, veselă, mă enerva ceva, eram în pragul unei sărbători sau pur și simplu făceam o recenzie la o carte... dar ați fost alături de mine. Suntem cincizeci și trei de persoane care ne sfătuim una pe alta și ne ajutăm. Ne citim și ne scriem. Îmi citiți blogul și vă citesc comentariile, iar atunci când nu lăsați comentarii, vă citesc prezența.


De când mi-am făcut blogul am învățat multe. Am cunoscut mulți oameni, am fost mai puternică. Am fost mai bună, am fost mai sârguincioasă, am încercat chiar să-mi depășesc limitele și mai ales în materie de cărți am decis tare multe lucruri pe care nu le-aș fi decis.

Poate că acum înțlegeți importanța blogului pentru mine. Înțelegeți că-mi sunteți balsam.

De ce să mai continui cu „bună, mi-a fost dor de voi, la mulți ani !” când voi deja știți asta. Știți că vă iubesc deși poate nu v-am văzut în viața mea.

De ceva vreme, blogul nu e la fel de vizitat. Înțeleg. A început școala, totul e mai greu. Dar poate că acum veți înțelege importanța aceea, prezența aceea a voastră ! Îmi pare rău că maschez „bună, mai intră și tu la mine pe blog” prin cuvintele de adineaori. Îmi pare rău. Dar trebuia s-o spun și pe asta. Deși nu mă obligă nimeni a scrie aici, mi-aș dori foarte mult ca prezența voastră s-o citesc aici de mai multe ori. Să vă citesc și comentariile. Mulțumesc... 



Mulțumesc pentru tot ! Sunteți o parte din inima mea. Am vrut să renunț la blog. Am vrut... dar nu renunț. Nu renunț la nimic. Sunt eu. Eu ! Cea care nu renunță. Never, because never say never. Vă iubesc. 




Acum un an de zile, pe douăzeci octombrie 2014, am înființat acest blog pentru că probabil mă plictiseam și nu aveam ce face. Colegii mei erau la o întrecere sportivă unde eu nu am vrut să particip. Am început prin a posta poezii, tot felul de prostii plictisitoare și altele. Chiar și un tutorial pentru un brelog noruleț, și da, atunci nu prea știam cum să fac recenzii.

Am început să mă chinui cu design-ul, cu recenziile, care nu-mi prea ieșeau bine. Îmi doream și eu o sponsorizare și când nu am obținut-o pe motiv că blogul meu nu avea destui followeri și recenziile nu erau scrise în maniera familiară acelei doamne cu care am vorbit, n-am obținut-o. M-a șocat chestia asta, am vrut să șterg blogul, mama și Cel de Sus m-a oprit... nu l-am șters.

Am început să fac tot mai multe recenzii. Au început să vină pe-aici tot felul de oameni care mi-au dat speranță. Alina, mai ales, mi-a fost tare mult alături. Tot timpul o bâzâiam și o întrebam tot felul de chestii, chiar și când învăța. Pentru asta îi mulțumesc.

Au apărut și alți oameni. Andrei, pe care nu l-aș putea uita în postarea asta. Dar asta-i altă poveste.

Cred că el a început să lase comentarii pe-aici cam de Paște, Paștele lui 2015 și de-atunci tot a vizitat blogul. Comentariile lui erau cele mai relevante și mi-au cam dat speranță. Voiam să închid blogul, școala mă chinuia în mod evident, aveam și alte probleme, probleme de sănătate dar și altele, și-apoi oricum nu aveam timp să citesc. Dar cred că prezența unui user/cititor interesat poate schimba ceva. Așa cum a făcut-o prezența lui.

Când vizitasem pentru prima oară blogul lui Andrei, am găsit Where the rain falls ca blogul a doi Andrei, da, același nume, aceeași pasiune. Nu știu de unde am scos eu că-s doi Andrei, dar poate ar fi bine să-mi amintesc. Sau nu... pentru că e imposibil. Citeam recenziile de acolo și toate articolele în speranța că voi găsi ceva care să mă îndrume cu blogul meu, dar într-un târziu nu am mai avut timp să citesc blogul lui și l-am lăsat de izbeliște. Abia când a început să fie activ pe blogul meu mi-am dat seama că ăsta era blogul unde citeam eu recenziile alea faine.

 Mai învară, vara anului 2015, am început să vorbesc și cu Angii ! Angii, care la fel m-a ajutat mult. Îmi plăcea blogul ei, îl tot admiram când era pe WordPress și atunci când s-a mutat pe blogger nu știu de ce mi s-a părut că Angii are în jur de treizeci de ani... don't judge me dears peoples. Apoi, după ce am vorbit cu ea, am început să cred că are paisprezece ani și mai apoi am trecut undeva prin perioada liceului. Nu mă judecați, din nou.

Și așa am cunoscut multe, tare multe persoane care m-au ajutat. Povestea blogului e din zâmbete și fericire. Și amintiri. Înseamnă mult pentru mine. Toți însemnați.

Blogul meu a fost și motivul pentru care Daria, cea mai bună prietenă, și-a făcut și ea blog. Mă bucur că „we, încă un blog de carte” s-a întâmplat din cauza mea. Din cauza mea, două.

Cum să vă mulțumesc ? Cum aș putea ? Continuând. Și, încă ceva. Un concurs de fidelitate. Cu cărți. Multe cărți !

Mă înclin... și mă ridic... și vă aplaud.
Simina S.

18 comentarii:

  1. Foarte emotionant, spor la scris in continuare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, la fel. La cât mai multe recenzii ! :3

      Ștergere
  2. Draga mea spor la scris și niciodată sa nu te dai bătută sau sa renunți. Eu nu am un blog, dar mi.e tare drag sa îl citesc pe al tău, când mai am timp ( nu prea mai am mult timp, din păcate :( .. Viața de familie, ce sa-i faci!:p). Te pup și te susțin cu sufletul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult Teodorina, și eu te pup. Mi-e drag să-ți cites comentariile, și mă bucur că-mi citești blogul ! :)

      Ștergere
  3. continua tot asa si noi te vom citi incontinuare.la multi ani blogului tau!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cînd e cel mai greu, cînd ești cel mai singur, atunci vine adevăratul test pentru cineva care scrie. Cît timp înseamnă ceva pentru tine, nu renunța de tot, dă-ți doar pauze de reculegere și apoi întoarce-te. Întoarcerea face toată diferența. La mulți ani! ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, pentru gândurile bune transmise. Adevărat, pauzele sunt mereu binevenite, deși uneori renunț la ele. Mulțumesc mult, încă odată ! :)

      Ștergere
  5. Mă bucur tare-tare pentru tine Simina și se vede că ai avut bloggeri care te-au ajutat mult și le datorezi extrem de mult pentru asta. Cred că fără ajutor suntem fiecare pierduți. Fiecare cititor a avut un rol special și este bine că ai avut pe cineva care să te susțină cu blogul și care să te îndrume, pentru că tu la început de drum nu ai știut prea multe și după cum spuneai, bloggerii pe care i-ai pomenit și alți oameni te-au ajutat mult. Cel de Sus fie cu tine. :)
    Cred că ai descris tare frumos, îmi pare rău că ai avut un oarecare incident trist în ziua în care împlineai vârsta de un an cu blogul. Dar mă bucur că ai trecut peste și că noi îți suntem alături !
    Pupici de la acest panda pe nume Lili. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pupici și de la mine, și da, a fost un an minunat în care am învățat multe, și mă bucur că am continuat cu blogul :)

      Ștergere
  6. Simina, am recitit și recitit. Și resimțit aceeași emoție? Te pup, ești un chip frumos și un așa sensibil, Doamne că-mi vine să... Nțnț! Te felicit pentru tot, să știi că te citesc cu drag oricând și chiar dacă nu las comentariu, apreciez totul. Totul. Scrii frumos, scrii din suflet și ai lecturi frumoase în palmares! :) Fă totul din inimă și niciodată să nu renunți. Pentru că numai lașii renunță și dau înapoi. Ia viața în piept, chiar dacă vei fi înfrânt. Ai să te uiți în urmă și n-ai să vezi pași înapoi, ci înainte. Te pup și scrie în continuare. Mereu te vom susține. Salutări de la cei doi Andrei! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, suflet frumos. Ce cuvinte frumoase ! N-o să mă dau bătută, n-ai grijă.
      Ce cititoriminunați am ! Plus că, de fapt unul e dublu !! :))

      Ștergere
  7. 30?? No, asta nu mi s-a maj zis, recunosc. :)) E ok, nu ești singura care a crezut la un moment dat că sunt mai mare. :))
    Oricum, nu știu de ce văd abia acun postarea asta! În acest caz, un la mulți ani întârziați blogului tău și mă bucur că ai continuat să faci ceea ce îți place. Și sper că acum ești ok. :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt mai mult decât ok :*
      Mulțumesc pentru toate gândurile astea, ești un suflet furmos și mă bucur că te am pe-aici. Întârziați sau nu, mă bucur oricum că faci parte din blogul ăsta, știi la ce mă refer :)) și mă bucur că ești aici să-mi aduci zâmbetul pe buze.

      Serios, chiar credeam că ești foarte mare, Doamne :)))) Na, nu știu de ce, dar chiar constatasem că ai 30 de ani :)))

      Ștergere
  8. Bzzz...bzzz....I'm here to "bzzz" youuuu :)))) *Don't mind me"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bzzz... bzzzz... și eu eram acolo să te bâzâi când mi-am făcut eu pentru prima dată blogul. :)

      Ștergere
  9. Ia uite... Cum nu ți-am pus comentariu acestei postări atât de importante?
    Mă bucur că mai menționat şi pe mine. Dacă nu ai uitat, cred că şi eu am fost printre primii cititori ai blogului tău. Ai evoluat aşa frumos într-un an! Eşti un suflet deosebit, Simina. Să nu renunți niciodată, să iubeşti ceea ce faci şi să nu iei în seamă micile aspecte care te-au supărat cumva şi te-au tras în jos, dar astea nu contează pentru că tu mereu ai credință şi îți cunoşti ambiția!
    Felicitări, rază frumoasă de soare! Să o ți în continuare tot aşa! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar, desigur, tu ești prietena mea, cred că e de la sine înțeles că ai fost stâlp aici. :) Mulțumesc mult, să nu te dai bătută nici tu ! :)

      Ștergere