marți, 9 iunie 2015

Maigret și hoțul leneș de Georges Simenon Recenzie

Comisarul Maigret este adus față in față cu un caz  destul de complicat, și asta pentru că ceea ce descoperă este, pur și simplu, o descoperire și gata, fără niciun indiciu. Până la urmă, el este obligat să rezolve cazul in care a fost implicat bunul său prieten, și să afle motivele morții sale.

Hm, cred că nu am prea dat mai sus multe detalii, și nici nu le-am dat cum a trebuit; treaba stă cam așa... incercând să nu dau spoilere, vă spun un singur lucru: când ești obligat să găsești motivul morții unuia dintre cei mai buni prieteni, când ii găsești cadavrul aruncat ca o mortăciune pe stradă - așa cum se exprimă și autorul - ce faci ?

Nu am citit până acum nici o carte din seria Maigret, deși recunosc că sunt foarte bune. Intriga, indiciile și tot ce poate să-l ademenească pe cititor sunt presărate peste tot. Acțiunea se petrece normal, nici prea repede, dar nici nu trebuie să aștepți cum s-ar spune milenii până să urmeze din nou următoarea acțiune ce o vor face personajele. Pot să spun că descrierile sunt frumoase, nu sunt lungi deși sunt presărate prin carte, dialogul direct și care duce lipsă de acele mici ocolișuri enervante este destul de plăcut. Ritmul in care se petrece totul este constant, nimic nu se petrece dintr-o dată iar intâmplările sunt descrise rând pe rând, astfel incât să te ajute să ințeelegi foarte bine ce se petrece in carte. Portretele sunt stâlcite, după părerea mea, insă nu sunt enervante, oricum o carte polițistă nu are nevoie de prea multă umplutură. 

Și acum, totuși, care este povestea acestei cărți ? Am ales ca aici să nu dau spolere, incerc din răsputeri, mă credeți ? Dar nu e deloc ușor. 

Cum am spus la inceput, comisarul Maigret, trezit de dimineață, este chemat pentru o descoperire de pe strada Bois de Boulogne, unde s-a găsit un cadavru fără viață, aruncat pe stradă, plin de sânge și cu un traumatism grav la craniu, așa cum spusese medicul. Maigret, cu o oarecare dârzenie impotriva somnolenței ce-o avea, reușește să ajungă pe strada Bois de Boulogne. Acolo, după câteva cercetări,află că acest cadavru nu aparține numănui altuia decât lui Honore Cuendet, bunul său prieten pe care-l anchetase de foarte multe ori. Cu o oarecare tristețe in suflet, Maigret ii duce vestea mamei lui, Justine. Când aceasta află ce i s-a intâmplat fiului ei, este cu adevărat convinsă că acesta nu o va lăsa fără absolut nimic, și este sigură că i-a lăsat ceva. De aici, comisarul Maigret și aliații săi sunt obligați să descopere cauza morții lui Honore Cuendet, deasemenea și dacă el a lăsat in urmă ceva.

Mi-a plăcut cartea, deși mă așteptam să fie cu totul altceva, cu mai mult suspans, cu super multe personaje controversate etc. Sunt sigură că această carte nu trădează in sensul mai puțin bun  stilul lui Georges Simenon de a scrie, dat fiind că aceasta este doar una dintre operele lui. Nu pot să spun că m-am consvins perfect de stilul autorului, insă voi vedea asta mai incolo, pe măsură ce voi mai citi din operele sale.

Cartea a primit de la mine pe GoodRead trei stele.

Aștept să imi spuneți și voi dacă ați citit cartea și dacă v-a plăcut.
Simina S.