luni, 31 august 2015

„Omul invizibil” de H.G.Wells Recenzie

Un om invizibil, un ucigaș, un om cu totul și cu totul furios, pornit pe rele. Un om invizibil, cel mai bun fizician din lume, care ucide. Ucide. Să nu ieșiți din casă... pentru că e un om invizibil.

Herbert George Wells, al patrulea și ultimul copil al lui Joseph Wells (proprietar de magazin și amator de cricket) și al soției sale Sarah Neal (fostă servitoare), s-a născut pe 21 septembrie 1866, la Atlas House, 47 High Street, Bromley în districtul Kent. Familia sa făcea parte din clasa mijlocie inferioară. O moștenire le-a permis să achiziționeze un magazin de bibelouri, fără a fi o afacere prosperă. Joseph vindea batoane, mingi de cricket și alte echipamente la meciurile pe care le juca și primea o sumă incertă de bani din meciuri deoarece la vremea aceea nu existau jucători de cricket profesioniști și plata provenea din donații sau plăți mici de la cluburile pentru care erau jucate meciurile.
Un eveniment  din copilăria lui Wells a fost un accident pe care l-a avut în 1874 și care l-a lăsat imobilizat la pat, având un picior rupt. Pentru a-și ocupa timpul a început să citească cărți aduse de tatăl său. A ajuns repede un devorator de lectură și astfel a căpătat și dorința de a scrie. Mai târziu,, a intrat la Academia Comercială Thomas Morely, unde a studiat până în 1880. În 1877 tatăl său , și-a fracturat coapsa. Accidentul a pus capăt carierei sale în cricket.

Mama și tatăl lui Wells nu se împăcau prea bine unul cu celălalt (ea era protestantă iar el un liber cugetător). Când mama sa s-a întors să lucreze ca servitoare  o condiție a locului de muncă a fost ca să nu aibă spațiu pentru soț sau copiii. Ca urmare, părinții săi au dus vieți separate deși nu au divorțat niciodată și nu au avut alte relații.
Unele dintre primele sale romane de ficțiune au adus la lumină o serie de teme devenite acum clasice în SF, de exemplu Mașina timpului, Insula doctorului Moreau, Omul invizibil, Războiul lumilor, Când se va trezi Cel-care-doarme și Primii oameni în Lună. El a mai scris și romane realiste care au fost bine primite, printre acestea numărându-se Kipps și satira societății edwardiene Tono-Bungay.

„Omul invizibil ” este o carte SF, o carte superbă, o carte care implică simțul uciderii și al răutății, simțul umanității și în același timp ne arată într-o bună parte a cărții de ceea ce ar putea fi în stare un om invizibil, de fapt.


Griffin, un fizician, om de știință, și un om fără scrupule, de fapt, reușește să descopere taina „omului invizibil”. Acesta devine invizibil, după multe experimente eșuate. În culmea fericirii, nu are nimic de făcut decât să o pornească pe stradă gol pușcă și să facă tot ce-și dorește, căci acum e invizibil. Însă ceea ce îl așteaptă este peste așteptările lui de om invizibil și îl face să îndure foame și frig. Pe stradă, dur și macabru, momentul în care Griffin își dă seama că a fi un om invizibil este de fapt ceva greu de îndurat.

Ajuns la un han, Griffin este obligat să dezvăluie secretul său, după un lung timp în care se preface a fi un normal. Prin tot ținutul și prin alte orașe începe o urmărire a lui Griffin. Acesta ajunge să-și destăinuie secretul, însă face o mare greșeală. În cele din urmă tot ceea ce i se întâmplă nu este prea plăcut pentru un om invizibil.

De câte ori v-ați gândit că v-ați dorit să fiți un om invizibil ? Să fiți invizibili și să faceți orice vreți chiar dacă nu este corect. De exemplu, să furați toate cărțile, toată înghețata, sau cine știe ce... însă Griffin a vrut mult mai mult, a vrut să ucidă și chiar să chinuiască. Griffin voia să transforme lumea ce frumoasă într-o lume horror, să tiranizeze. Griffin era un tiran. De câte ori nu v-ați imaginat că undeva stă ascuns, mai mult sau mai puțin, un om invizibil ? De câte ori nu v-ați imaginat că undeva, stă taina și secretul, două, împreună, invizibilitatea ? De câte ori nu v-ați dorit să fiți invizibili ?  Trebuie să vă dați seama că Griffin a reușit, iar secretul a fost tăinuit pentru totdeauna.

Cartea mi s-a părut puțin enervantă în unele locuri, datorită exceselor de descrieri. Totuși, personajele mi-au plăcut, deși nu au fost foarte bine conturate. Omul Invizibil a fost cel mai bine îndocrinat, cel mai bine pensăluit și chiar descris cel mai frumos. Mi-a plăcut totul, de la cum făcea să-ți imaignezi toate chestiile, până la faptul că... sfârșitul  te lasă așa, împăcat. Stilul autorului mi s-a părut frumos, nu e exagerat și chiar te ține în carte. Până la urmă, nu mi s-a părut nimic în neregulă cu stilul lui.

Cartea a fost minunată. Vi-o recomand din toată inima și vă aștept părerile !
Simina S.


duminică, 16 august 2015

„Martor ocular” de Ștefan Berciu Recenzie

Salutare !

Astăzi vă dau o nouă recenzie, s-o țineți pentru voi, până aveți la îndemână și cartea... dar aberez, spuneți-le și prietenilor de carte, că doar suntem sociabili, nu ?

Zilele astea am descoperit o carte scurtă, de efect, dulce și polițistă, pot spune chiar avangardistă. Prin limbajul folosit de autor, prin tot ceea ce este perceput în carte, cititorii nu-și dau seama niciodată cine este vinovatul și care va fi următoarea mișcare. Exact cum ar trebui să fie o carte polițistă, însă de această dată, suspansul e puțin mai transpartent, mai neutru.

Ne aflăm aici, în anul  1928, când s-a născut acest Ștefan Berciu, dramaturg român și prozator... român.  Absolvent al Liceului comercial „Kreţulescu" din Bucureşti, în 1951 îşi ia licenţa la Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice. Timp de două decenii (1947-1967) a activat în Miliţia Judiciară. În proză, Berciu debutează cu o culegere de nuvele, apreciate de multți cititori și scriitori, totodată de întreg mapamondul literaturii polițiste din România. Revelația romanelor sale ne este prezentată însuși un om, făcut din piele și oase, din sânge, din apă, din organe. Este extrem de bizar să mă exprim în felul acesta, dar veți înțelege la ce mă refer. Operele lui Berciu sunt, în total, acestea:
• Moartea unui singuratic, Bucureşti, 1967;
• Naufragiaţii, Bucureşti, 1967;
• Cutia cu scrisori, Bucureşti, 1969;
• Răpirea, Bucureşti, 1969;
• Teatru poliţist, Bucureşti, 1969;
• Jos masca, domnule Dib, Bucureşti, 1971;
• Pâinea şi sarea, Bucureşti, 1971;
• Voalul negru, Bucureşti, 1971;
• Insula spionilor, Bucureşti, 1972;
• Furtul, Bucureşti, 1973;
• Armata de pitici, Bucureşti, 1974;
• Întâlnire în Valea Morţii, Bucureşti, 1974;
• Preţul tăcerii, Bucureşti, 1974;
• Fantastica aventură 2101, Bucureşti, 1975;
• Pichetul în alarmă, Bucureşti, 1976;
• Colivia de aur, Bucureşti, 1977;
• Răfuiala, Bucureşti, 1977;
• Pseudonimul, Bucureşti, 1978;
• ...Restul se aranjează, Bucureşti, 1978;
• Invidia, Bucureşti, 1979;
• Obsesia, Bucureşti, 1979;
• Trădătorul, Bucureşti, 1979;
• Martor ocular, Bucureşti, 1982;
• Pe cont propriu, Bucureşti, 1982;
• „Ce-aveţi cu Bibicu?", Bucureşti, 1984;
• Fără martori, Bucureşti, 1984;
• În cercul alb, Bucureşti, 1984;
• Substituire de persoană, Bucureşti, 1984;
• Ultima repriză, Bucureşti, 1989;
• Contrabandă cu martor, Bucureşti, 1990;
• Purgatoriul, Bucureşti, 1991;
• Traficanţi de carne vie, Bucureşti, 1992;
• Capcană pentru dublură, Bucureşti, 1998;
• Hipnoza, Bucureşti, 2001.
Da, este, într-adevăr, un om de aur. Adică a fost, până în anul 2000, când a decedat, și l-am pierdut pe stimabilul Ștefan Berciu, a cărui ultimă operă a fost publicată în 2001.

O operă de-a lui este și cea pe care, deși scurtă și mai mult... simplă, am citit-o și eu, însă cu multe întreruperi și chestii din acestea. Motivul ? Păi, probleme de zi, cu zi. Și, totuși, să vorbim despre carte.

„Martor ocular ” a fost publicată în 1882, și s-a bucurat de succes, fiind o operă foarte scurtă, dar una frumoasă, cu intrigi și, cum spuneam, cu personaje și conflicte care mai de care mai controversate, deși cazul din carte este scurt și neînsemnat, am putea spune.

 Cartea cuprinde cazul „Marin Zarnea” un om bolnav de inimă, cu copilul internat în spital, care află, de pe o bucată de hârtie lipită cu litere din ziare, că fiul său are cancer. De aici și moartea sa, considerată un atentat al celor patru prieteni veniți într-o seară la el acasă. Mă rog, al unuia dintre ei.

„Marin Zarnea fusese administratorul imobilului care adăpotea o fabrică de scule fine. Înalt, robust, se apropia de vârsta pensionării fără ca cei din jur să-l considere bătrân și, mai ales, fără ca nimeni fă-i fi aflat insuficiența cardiacă ce-l chinuia de multă vreme. Rămas văduv de pe la patruzeci de ani, nu se recăsătorise dedicându-se creșterii lui Dan, unicul său copil, căruia nu dorea să-i aducă o mamă vitregă.”
„În  ziua aceea, Zarnea, după o vizită la Dan la spital, găsindu-l într-o bună dispoziție, își chemă doi prieteni acasă dorind să joace rummy; de-a patra mână era sigur: Aglaia Bibanu nelipsită din casa lui.”

Emil Șotropa, unul dintre acei suspecți, este omul total cinstit, care plătește cu sudoare și trudă toată hoția oamenilor despre care Marin Zarnea povestește în acea seară. El pare nevinovat, la început, și chiar susține asta cu cea mai mare tărie, dovedind că tot ceea ce spune el este lucru cinstit, este adevărat și că el nu ar putea să înșele pe nimeni.

Aglaia Bibanu, o bătrână singură, pe care o veți cunoaște și voi, dacă veți citi cartea, alături de încă doi prieteni ai lui Marin Zarnea, își riscă viața pentru a afla cine l-a omorât pe bunul lor prieten. Însă, cineva rămâne pe dinafară. Cine este acela ?

 De aici și până la investigarea cazului, credeți-mă pe cuvânt că nu m-aș fi așteptat niciodată să aflu adevărata față a omului cu sânge atât de rece și care a omorât un om cu o inimă atât de blândă. Cazul urmărește intervievarea tuturor suspecților, care, până la urmă, se dovedesc a fi în minoritate vinovați. Cartea este plină de intrigi, suspans, deși, cum spuneam, acesta poate părea neutru.

„-Da... mai întotdeauna plecam toți, deodată. Așa am făcut și-atunci. Emil a luat-o spre Grivița, tușa Aglaia s-a dus către Ferentari... și eu am pornit-o spre centru cu Nelu Popeea - băiatul care lucrează cu mine pe aceeași mașină.
Găvan începu să se neliniștească, văzând că Ion Țonea    nu-l lăsase pe martor să continue relatările despre ceilalți prieteni ai victimei ba, mai mult, acum îl și abătea de la linia firească a discuției, impunându-i un alt traseu decât acela pe care Lică Onea arătase că-l dorește. Dar procurorul șef n-avea s-aștepte prea multă vreme, fiindcă următoarea întrebare a tânărului stagiar urme să releve ceva cu totul și cu totul neașteptat.”

Nu știu, nu cred că aș avea multe de zis. Stilul autorului mi se pare simplu, frumos, cu echivoc, știe să te pună pe ghimpi și chiar să te facă să-ți dorești să continui. Majoritatea cărților sale nu sunt pe capitole, dar și așa sunt destul de scurte. Descrierile chiar nu mi se pare exagerate, iar dialogul este folosit cum trebuie, deși uneori, pentru mine, a lăsat de dorit faptul că replicile erau scurte, în unele cazuri. Eu vreau să aflu dacă și voi ați citit cartea, care văd că nu este atât de cunoscută, iar recenzia aceasta a fost mai scurtă, dat fiind că am vorbit de o carte scurtă.
Cred că am spus esențialul, și că v-am convins să citiți cartea.

sâmbătă, 15 august 2015

Premiile Liebster

Salutare !
Am primit un TAG de la Anddeea și m-am lăsat așteptată. Dar... uite că l-am făcut !


1.Te-ai gandit vreodata sa faci vlogging?
Ăm... da... înainte să am blogul, mă gândeam să fac booktube, dar no, just say no.
2.Care este genul tau preferat de muzica?
Uh... păi... acum pot să enumer toți artiștii mei preferați ?  Tot ce înseamnă Kwabs, Maitre Gims,  Years&Years, și alții. Dar îs cei mai faini, mai tari decât David Guetta.

3.Despre ce iti place sa scrii cel mai mult?
Uh, despre orice. Despre cărți ?  Îmi place să scriu... cărți :)) și pe blog. Nu că aș fi scris vreo carte dar oricum vă las în dilemă, pentru că primul capitol nu e finalizat încă, dar măcar m-am gândit la persoanje și toate acțiunile, iar primul capitol este măcar... început !
4.Care sunt planurile tale de lectura pentru luna asta?
Păi... să finalizez Read-a-thon-ul ? Voi face o postare individuală cu asta.
5.Ai vrea sa participi la Summer read-a-thon'ul de pe blogul Anddeea?
Păi, am participat, dar... adică... nu am participat, voi face o postare despre asta și, da, îl voi face de luni până vineri.
6.Ce hobbyuri ai?
Cititul, tenisul, desenatul, urmărirea nației Discovery Channel, făcututl de prieteni noi, să fiu bonă. (da, da nu râdeți). Și altele, însă multe nu-mi vin în minte, fac postarea pe... fugă. De exemplu mai am și blogul și gătitul, și grădinăritul, și... mda. Și fotografiile din natură.
7.Prietenii tai sunt cititoti fideli al blogului pe care il detii?
Da, dacă te referi la prietenii adevărați.
8.Ce iti place cel mai mult la blogurile pe care le urmaresti?
Oh... oamenii care scriu pe ele și subiectul acelor bloguri. (salutări tuturor bloggerilor, vă iubesc mă)
9.Motto'ul dupa care te ghidezi in viata e...
„Niciodată nu spune niciodată”. „Pray for love”. „Perseverează”. „Ascultă Kwabs”. „Zâmbește”. „Citește”. Am o listă întreagă, dear ! My dear.  
10.Dupa ce criterii iti organizezi cartile?
Păi... după mărime și gen, cred. Și după... cele care mi-au plăcut și nu mi-au plăcut. Am câteva pe care nu dau nici un leu. Adică vreau să spun că n-aș mai da.
11.Ai un sfat legat de blog pentru mine?
Continuă, postează și mai mult, fă mai multe TAG-uri geniale ca ăsta. :))

TAG-ul merge la... Dasia Roxena și Alina. :)
Simina S.






vineri, 7 august 2015

Concurs : Două cărți, doi câștigători ! (Încheiat)

Bună !
Vă invit la un concurs, pentru că știu că fiecare șansă de a câștiga o carte este un lucru magic, o șansă magică. Și cum doresc să aduc bucurie cititorilor mei, pun în concurs aceste două cărți. Tot ce trebuie să faceți vă voi spune, mai jos.

○Reguli :
- să urmărești blogul prin GFC (Google Friend Connect). Îîn bara din dreapta, vă înregistrați cu ajutorul contului de Google unde scrie „Comunitatea blogului”).
-distribuiți postarea (Google sau pe Facebook, oricum doriți)
-apoi reveniți și adăugați un comentariu cu GFC-ul vostru și link-ul spre share-ul vostru.

Câștigătorii își vor putea alege singuri cărțile.

TOATE CONDIȚIILE SUNT OBLIGATORII.

Ușor, nu-i așa ? Concursul se va termina la sfârșitul lunii, iar câștigătorii vor fi anunțați tot atunci. Deci, start !

SUCCES ȘI BAFTĂ !
Simina S.

duminică, 2 august 2015

○Read-a-thon 2015 !○ →


Salutare, dragii mei. Astăzi revin cu o veste tare drăguță, chiar foarte drăguță. Particip la un read-a-thon ! Ihaa ! Pentru prima oară, deci abia aștept să înceapă, va fi... minunat, știu asta, da, știu !
Va trebui, ca timp de o săptămână, să citești fără încetare... da, cinci cărți.
-să citești o carte pe care vrei de mult timp să o citesti
-să citești o carte clasică
-să citești o carte achiziționată recent (sau primită)
-să citești cartea preferată a unei persoane dragi ție
-să citești o carte pe care ai evitat până acum sa o citești

Sper să pot să citesc aceste cărți, pe parcursul read-a-thon-ului. Și, încă ceva, e rost de un concurs pe-aici. Ori azi, ori mâine îl voi posta, va fi un concurs cu premii minunate... cărți ! Deci vă rog să fiți pe blog, nu se știe niciodată când poți câștiga cărți, aici. Vă aștept !
Simina S.

sâmbătă, 1 august 2015

5 cărți perfecte pentru piticii (ne)îndrăgostiți de lectură, și nu numai (I)

Hei ! Astăzi vreau să revin cu un post... care nu-l prea văd la mulți bloggeri, dar care mă atrage. Zilele astea eram cu sora mea mai mică, care are în septembrie șapte ani, și zicea că vrea să-i citesc o poveste, însă nu voia orice fel de poveste. Adică nu voia povești, zicea să-i citesc ceva... dintr-o carte. Nu voiam să-i citesc ceva dintr-un roman, nu prea ar fi înțeles mult, și oricum aveam ceva cărți prin casă, pentru copii cu cârsta cuprinsă între doi-zece ani, cam așa ceva, și mă gândeam „de ce nu?” pentru că dacă nu termin azi cartea cu ea, aș putea să citesc continuarea mâine, iar suspansul acela sigur ar ține-o curioasă și i-ar insufla dragostea pentru lectur, nu că nu ar avea destulă până acum.  Și, cum îi place să-i citesc și eu, nu numai mama, trebuie să fiu mereu cu idei noi, cu capul la ea și dorința ei de lectură.

Deci, cum spuneam, azi o să vă prezint câteva cărți pentru copii mici. Mie îmi place să mă uit peste ele, chiar sunt frumoase și mai ales cele care le-am citit când eram mică, mi se pare că-s tare frumoase când îmi amintesc de compania lor, eu și ele... într-o dimineață de vară, primăvară, toamnă sau iarnă. Și desigur că aceste recomandări ne privesc pe toți, pentru că mi-ar plăcea să le încercați și voi, majoritatea sunt genul „Micul prinț” de unde putem trage multe învățăminte, deci mi se pare grozav să ne uităm peste ele și, de ce nu, să le citim, că doar... n-o să ne doară!

1.Prima este „Spiridușii pădurii” de Hedi Hauser. E pe capitole, e tare drăguță, plină de ilustrații și surorii mele i-a plăcut tare mult. Nu am terminat-o încă dar deja îmi povestește ce a învățat din ea și cum că unul din spiriduși era tare năzdrăvan, cum e ea, dar ea n-o să mai fie așa... mă bucur c-a recunoscut.

 Sunt convinsă că deja v-au cucerit ilustrațiile, sigur și piticilor le vor plăcea.

2.Ați auzit de Pinocchio, și piticii au auzit de el, dar eu, când am auzit de Pinocchietta, am fost awesome ! M-am bucurat așa tare, și am terminat-o în două zile. E foarte frumoasă, plină de niște ilustrații absolut awesome și magice. Sora mea e încântată deja, dar i-am spus că nu începem cartea până când nu o terminăm pe cealaltă. :))
3.  Cartea aceasta e cu poezii, mai mult, adică e o poveste... în versuri, și e tare frumoasă. E plină de aventuri și suspans.
4. Cartea asta e mai scurtă, e foarte frumoasă, plină de ilustrații. Chiar mă gîndeam la ea, pentru că eu am terminat-o când eram mică într-o zi, și credeți-mă că a fost awesome, nu m-am plictisit deloc. E despre o furnică cam năzdrăvană, la fel ca sora mea.
5. „Vântul prin sălcii” de  Kenneth Grahame e, totodată, o poveste care te face  să te gândești dacă tu ai luptat în viață cu adevărat pentru prietenii tăi. Eu am văzut filmul de desene animate când eram mică, deși nu mai știu aproximativ nimic din el, dar am auzit de carte și m-a atras, mă gândeam să i-o fac cadou surorii mele la începutul anului școlar.

Cam astea au fost. Sunt multe cărți care mi-au marcat copilăria, și de care vă voi mai povesti. Nu pot să spun că acesta a fost singurul post de acest gen, însă dacă perspectiva vă încântă, voi încerca să mai postez astfel de... recomandări. 
Sper că postul v-a amuzat, într-un fel, și că v-a amintit de cărți frumoase sau v-a inspirat pentru cadouri inedite, și chiar momente minunate petrecute cu cei mici.
Vă aștept cu păreri, la această postare.
Simina S.