sâmbătă, 2 ianuarie 2016

„Regii timpului” de Laura Nureldin - Recenzie


Editura: Herg Benet
Colecția: Cărțile Arven
Autor: Laura Nureldin
Număr pagini: 272
Data publicării: septembrie 2015












Laura Nureldin s-a născut pe 11 octombrie 1979, la București, din mamă româncă și tată sudanez de care a aflat la vârsta de 35 de ani. A studiat pshihologia și lucrează ca prezentatoare TV.

Regii timpului e o carte simplă și totuși misterioasă despre Mora, o tânără din Los Angeles, o mare metropolă, ce are ca bun prieten un savant pe nume Alex, un tânăr ce reușește să inventeze mașina timpului. Când Mora dorește să o încerce, lucrurile se complică din cauza a ce credeți ? O aroare. Atât de previzibil, veți spune. Nu orice fel de eroare. Una care naște o iubire între 2.500 de ani și... atât. Cine ar fi crezut că pentru omul iubit vei face naveta zilnic până-n Persia Antică ?

Cartea are un aer familiar mie pentru că am citit despre Susa, îmi plac mașinile timpului, fictive dacă nu reale, și regele Xerxes mi-a dat o oarecare palmă de curiozitate: „Măi, eu n-am prea citit despre regii ăștia, sinceră să fiu, ar trebui să văd cum o fi fost”, însă nu mult după aceea am lăsat totul așa în mister, și m-am apucat să citesc cartea cu gândul că o să mă surprindă. Credeam că până la urmă viața Morei va fi descrisă cu o viață grandioasă, cu copii, o curte la picioare, șansa inexistentă de a se mai întoarce din nou în Los Angeles plus o iubire cu un rege de acum 2.500 de ani.

A fost frumoasă cartea, pentru că, mai mult sau mai puțin, are un stil care te captează și nu-i greu să o citești. Plus că capitolele sunt scurte și pe lângă asta clipele nu-s descrise exagerat. Mi-ar fi plăcut totuși să existe pe undeva mai multe descrieri, nu știu, așa-s eu, mereu spun asta deși-s împăcată cu stilul autorului și sunt neutră din punct de vedere stilistic, adică, sincer eu nu m-am așteptat să fie ceva atât de digerabil, atât de masticabil, mă așteptam la o droaie de istorie și o bibliografie întreagă a regelui Xerxes, ce să mai vorbim de incidentele de pe-acolo și regii de dinaintea lui. Dar n-a fost așa, pentru că autoarea s-a limitat la viața Morei și a lui Xerxes, nu ne-a mai ținut lecții de istorie, și din acest punct de vedere nu se poate numi o carte ce descrie istoria, precum „Povești istorice”, care mă enervau la culme prin clasa a doua. Nu vedeam frumusețea războiului și gloria lui Mircea cel Bătrân, prin faptul că uneori nu e descrisă înțelepciunea eroului, ci sângele. Așa că, da, Xerxes n-a fost numai un temut rege în carte, a fost un sentimental moale. Și asta e tare. Cartea reușește să surprindă iubire, nu suferință, deși suntem în Persia Antică cea cuceritoare și cu vărsare de sânge spre norodul plângător de suflete moarte din acea epocă. Haideți că-s bună.

 Viața Morei e complicată. După relații eșuate și bărbați ce au lăsat-o, se vede singură. Și asta-i place. Pe lângă asta, Mora e femeia care nu se rușinează să zică că e „nașpa” faptul că putea să moară, nu-i prea sentimentală, nu vrea iubire, și pe Xerxes cu atât mai puțin. N-are chef de familie, copii, bărbați și alte relații eșuate. Se poate ca Xerxes să fie regele Persiei însă Mora nu prea crede în iubire. Nu în cea cu un bărbat. Inima ei nu mai are nevoie de relații. Ea nu se teme.

Caracterul regelui e unul fals, într-un fel. Aflăm că a găsit motiv de a o izgoni pe una dintre soțiile sale, doar pentru că  nu a venit la o șuetă cu bețivi. Că nu-i place războiul.

E dominat de mânie. O simplă mușcătură a ei l-ar putea face să ia decizii importante, dar greșite. Decizii eminente în propriul său regat, dar invalide.

Caracterul lui Alex, savantul ce inventează mașina timpului, care de altfel e un tânăr, este un caracter frumos, deși nu prea se pune accent pe el. Are o oarecare clipă de gelozie când află că prietena sa e îndrăgostită de Xerxes. Nu-i place însă se mulțumește cu ideea că Mora și-a găsit dragostea. Chiar dacă dragostea ei s-a născut cu mii de ani înainte să se nască ea.

Nu am atât de multe de zis despre carte. Stilul mi se pare ușor digerabil, cu personaje simple și totuși extrem de complicate. Cu trăiri și emoții bine definite, și nu în ultimul rând cu o frumusețe interioară. Te induce în mister și totuși ți-l dă pe tavă, rezolvat, imediat ce totul se desfășoară conform planului. Totul se duce. Până când altceva se întâmple și atunci desigur că misterul ia mai mult avânt

Cartea m-a surprins în mod plăcut pentru că totul se învârte în jurul unei iubiri, nu în războaie și nu în gelozie. Ei bine, gelozie e puțin spus, atâta timp că Artabanus e doar invidios și cam foarte lacom.

Xerxes e singurul care i-a putut atinge inima Morei și singurul care a putut s-o facă să își defete iubirea interioară cu altă iubire. A fost singurul care, deși din Persia, de acum 2.500 de ani, a reușit să-i arate Morei că încă există loc de relație. Că nu poate fi singură la nesfârșit.

Pe de altă parte, Mora devine o regină ce e învăluită în mister șid ragoste de către toți și care e blândă și iubitoare. Așa cum, de fapt, o regină din Persia Antică n-ar fi fost pentru simplul fapt că ar fi prins îngâmfare. Zic și eu.

Stilul autoarei mi se pare plăcut, nu complicat, așa cum vreau eu, dar să stabilim ceva: un stil e un stil și de aceea se numește stil. Pentru că e... diferit.

Acțiunea, personajele, toate au fost bine descrise, deși mai e loc de „better”. Tot ce pot să spun e că mi-a plăcut.


„...moleculele voastre s-au încurcat.
Nu alea care trebuie, gândi Mora, rânjind.”

Cartea se poate achiziționa de aici, cu reducere.
Aștept să-mi spuneți dacă cumva ați citit cartea sau dacă vreți. Eu sunt singură că vă va plăcea. E o lectură liniștită și frumoasă.

Nu în ultimul rând, mulțumesc editurii Herg Benet pentur șansa de a citi această carte.
Simina

7 comentarii:

  1. Foarte frumos ! Am să citesc și euc artea asta, având în vedere că se citește ușor, și-mi place povestea. Nu prea îmi place mie acest concept istoric, dar după cum ai descris e frumoasă și chiar stilul autoarei ți-a plăcut, deci și prin recenzie m-ai convins așa că abia aștept s-o citesc.
    Te pup !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper s-o citești. Îți aștept părerea !
      Te pup și eu :)

      Ștergere
  2. Foarte frumos ! Am să citesc și eu cartea. Mi-a plăcut recenzia.
    Mulțumim, April, smile !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut, sper să citești această carte.
      Plăcerea e de partea mea. :)

      Ștergere
  3. Am tot văzut recenzii ale acestei cărți şi mi se pare interesantă. Sper să o citesc şi eu! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E frumoasă, deși pot spune că mie nu mi-a plăcut în măsura în care să fie o carte cu adevărat aducătoare de ceva în plus, însă cred că autoarea va evolua. E o carte ușoară, relaxantă, n-ai nevoie de prea multe cugetări să o citești, dar mai sunt și lucruri amuzante prin ea. :) Sunt și unele lucruri cu adevărat folositoare, deși pot să spun că se cam reduc un pic. :)

      Ștergere
    2. Laura a aflat la virsta de 35 de ani, ca si mine de fapt, mama ei, CA tatal TRAIESTE nu a aflat despre el ;a 35 de ani! Despre el a stiut de cind a inceput sa inteleaga lumea din jur, adica de la 2 ani si ceva,lumea care raneste din neatentie, din ..ce a invatat pe acasa, sau pur si simplu din lipsa de ocupatii serioase care sa incite la observatii pertinente. Tatal ei s-a aflat in sudul Sudanului despre a carui istorie este interesant sa citesti. Cind am fost anuntata de Ambasada ca nu se pot obtine informatii in plus despre "the late citizen Nureldin" practic am stiut ca ne priveste pe mine si pe fiica noastra de undeva de linga Dumnezeu care nu imparte lumea dupa culoarea pielii ci in oameni si neoameni. Sint fericita ca Laura scrie pentru ca inca de la primele incercari da la iveala gindite captivante, deloc usoare. Pentru a o intelege trebuie sa faci si tu, cititorule, putina cercetare. La prima vedere, carte usoara dar daca avem curajul sa o citim fara a o traversa in trap...atunci nebanuite deschideri apar. Credeti-ma ca eu ii citesc spusele si scrisele intii ca simplu cititor, apoi critic, profesor si in final ca mama.

      Ștergere