vineri, 8 ianuarie 2016

„Valuri de viață” de Lina Moacă - Recenzie


Editura: Herg Benet
Colecția: Cărțile Arven
Autor: Lina Moacă
Număr pagini:
Data publicării: noiembrie 2015












Lina Moacă și-a făcut debutul literar cu cartea „Îngeri și demoni”, care a avut succes în rândul cititorilor români și a impresionat evaluatorii. Ea publică „Valuri de viață” în 2015, veste primită bine de toți cititorii săi și de cei ce vor să o încerce pentru prima dată.

Am primit cartea cu mare curiozitate pentru că eu nu am citit „Îngeri și demoni”, nici nu prea știu despre ce e vorba dar am fost surprinsă de prietenii mei care au citit cartea și le-a plăcut. Mă refer la prieteni cititori cu vastă experiență într-ale cărților, sau prieteni bloggeri care i-au făcut recenzie. Așa că „Valuri de viață” a fost ceva neașteptat și totuși știam că trebuie să fie o carte bună.

Cartea descrie povestea vieții unei tinere adolescente, Irina, în vârstă de 18 ani, care e obligată să treacă prin sentimente crude și emoții puternice de-a lungul vieții. Locuind cu bunicul său, Dan, în Franța, mai exact Paris, ea descoperă frumusețea vieții alături de prietenii de la liceul său. Aflând că bunicul său se întoarce în România, Irina hotărăște să se mute împreună cu el, și să meargă la un liceu din București.

Decizia ei este favorizată de bătrân, care se gândea la același lucru. Odată ce Irina ajunge la București și-și cunoaște noii colegi, dă de greutăți aproape de netrecut dar și de prietena sa din primară, Melisa. Alături de noii prieteni, reușește să-și găsească dragostea, împlinind-o, și astupând golul lăsat de părinții săi decedați când ea avea numai nouă ani.

Mi-a plăcut cartea, deși la început, după ce Irina s-a îndrăgostit și a început să-și arate sentimentele, am zis „O, Doamne, mai termină odată, nu ți se pare că ne-a fost de ajuns?!” deși eu sunt fata care adoră descrierile lungi ale lui Jules Verne și droaia de cuvinte discriptive. Cu toate astea, sentimentele Irinei erau interesante, erau confuze, erau negre și albe, erau ciudate și urâte, nedrepte, și în același timp erau sicnere și adevărate. Irina luptă să și le îndrepte, să scape de o dragoste imposibilă, să meargă pe calea cea dreaptă fără să se îndrăgostească și să petreacă mai mult timp departe de bunicul său. Din păcate, Irina nu reușește, pentru că dragostea sa imposibilă o urmărește peste tot, o exhaustează, mai ales acum, când vocile părinților săi o părăsesc, și când bunicul său are din ce în ce mai puține puteri, după ce el suferă două atacuri, Irina decide să-și ia viața în propriile mâini, dar dragostea imposibilă o urmărește și fantoma lui Robert, craiul său, e aproape. Îi grăiește printr-o voce străină din capul ei, el, un fiu de criminal, cel care i-a curmat viața pentru a doua oară. Irina simte că viața i se sfâșie de o mâna nemaivăzută, nu în viața ei, o mână care până acum a stat ascunsă, chiar șia tunci când părinții ei au murit, ea simte că abia acum vine la suprafață diavolul care o va sfâșia, o va întuneca.

„Vrei, nu vrei, suferința te maturizează, îți aruncă în față cruda realitate.”

„Cu îndrăzneală primim loviturile, oricâte bandaje ar necesita rănile cauzate de ele. Ne ridicăm și, cu ce avem, bune și rele, încercăm să mergem mai departe.”

„Sunt foc. Ard. El cu fiecare pas mă consumă.”
Irina acceptă o dragoste neadevărată, falsă, doar pentru că așa crede ea că va dispărea cea imposibilă. Dar nu dispare. Când bunicul său, pe aptul de moarte (și aici nu vă mai dau niciun detaliu) îi spune să-și urmeze inima, ea se hotărăște să facă exact la fel. Așa că rupe o dragoste falsă.

Cartea nu m-a ținut cu sufletul la gură, în felul de a spune că e extrem de bine lucrată în mister și suspans, dar e foarte bună. Descrierile, au fost frumoase, au chiar ușoare, iar personajele au fost bine pictate din prima, fizicul fiind descris de la prima vedere cu personajul și portretul moral ne este dezvăluit pe parcurs, ceea ce mi-a plăcut. Cât despre imaginea tuturor scenelor, a acțiunii, ne-o formăm extrem de ușor și asta-mi place. Vedeți voi, tot ce intră și iese din acțiune este creionat superb, chiar mi-a plăcut ceea ce a făcut autoarea. Cât despre poveste, dacă nu avea niște scene speciale și niște personaje minunate, aș fi numit-o telenovelă artistică-dramatică, în unele cazuri, dar acum nu mi-aș permite să spun așa ceva.

E foarte specială cartea, pentru că toate poveștile se combină. Unele personaje nu au povești atât de puternice, aș putea spune chiar monotone, dar asta doar pentru că ele sunt secundare și nu fac decât pe opțiunile personajelor și căile ajutătoare.

Au fost scene spre sfârșit la care am plâns. Da, ori râdeți ori faceți ochii cât cepele, știu că nu sunt tipa care să plângă des la o carte doar dacă e puternică cu adevărat povestea, doar dacă m-a atins. Ei bine, să plâng de două ori la interval de câteva pagini, cu lacrimi, asta da evoluție. Adică, după unele pagini puțin monotone pe care le-a avut cartea, și aici mă refer la evenimente interminabile cu sens pozitiv... (menționez că aspectul ăsta ține doar de inimioara mea, nu poate fi generalizat spre toți cititorii).

În concluzie, arta stilistică a autoarei mi se pare frumoasă și ușoară, personajele perfect creionate, povestea superbă și cu un mare impact, plus relaxarea (în afară de scenele de plâns interminabil ale mele) din timpul citirii.

Nu știu dacă am spus cât trebuia. Mie cartea mi-a plăcut pentru că are o relevanță puternică și personaje diferite, de diferite categorii și de diferite moralități, ori mai nesimțite, ori extrem de corecte și frumoase din punct de vedere spiritual, iar această suprapunere deloc paralelă - pentru că personajele se mixează perfect, iar poveștile lor chiar mai bine - mi-a plăcut mult și bine. Bine pentru că e foarte, foarte bună.

„Pe la ora 4, stomacul îmi face gălăgie. Mă roade. Cobor la bucătărie. Maria mă privește, suspicioasă, dar nu mă întreabă nimic. E pâinea lui Dumnezeu. Mereu caldă și preocupată pentru binele celorlalți.”

„M-ai speriat, șuieră Melisa fără respirație. Nici nu s-au deschis bine ușile, că ai năvălit peste mine. Cu gluga, asta nu te-am recunoscut. Crede-mă, pentru un moment am avut impresia că o să fiu jefuită sau violată.”

Cartea m-a convins că este ușor de citit, impermeabilă la clișeu -deși prima dată o să vă producă confuzia asta - și stilul autoarei e absolut cuceritor, ușor și care se acordează pe melodia fiecăruia.

În afară de asta, are o copertă superbă. Nu-i așa ?

„Ok. Nu mai vreau să ne despărim din nou. Neliniștea pe care o simt acum se va accentua și mai tare acolo - la mii de kilometri depărtare, când nu o să știu cum se simte.”

„Insuportabil. Nu pot respira”

„Închid ochii, concentrându-mă asupra viitorului meu. Ideile mi se rotesc necontenit în minte, ca un vârtej amețitor. Totuși, din subconștient vocea tatei și a mamei, ca de obicei, face lucrurile mult mai ușoare.”

„Tonul lui încărcat de un fals dramatism mă face să zâmbesc. Mă gândeam eu. Știe mereu ce argumente să invoce ca să câștige.”

„Moșneag afurisit, ți-am spus că te iubesc enorm ? ”

„Străduindu-mă să înțeleg liniștea, înșir pe hârtie haosul creat de ea în mintea mea.”

„Nu contează cât ai, ci ce ai.”

Ați citit această carte ? Aveți de gând ?
Simina.

8 comentarii:

  1. Ce recenzie frumoasă! Ce carte minunată! Îmi plac nespus de mult cărțile dramatice la care plângi ore întregi! Da, descărcându-mă mă simt mai bine... Simt că sufletul meu este spălat de marea lacrimilor care îl inundă.
    Te pup, Simina! Spor la citit! ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar este frumoasă, eu sper să o citești, știu că-ți plac genul ăsta de cărți. Lina m-a surprins, știu că la început am punctat și defecte, dar se vede că pe parcursul cărții tot mai multe lucruri bune, și mie mi-a plăcut, e o carte care chiar te învață ceva, nu care e o altă copie notorie a literaturii interesante sau o carte enervantă și clișeică despre o iubire neîmplinită și alte chestii d-astea. Eu chiar am apreciat romanul, mi-a plăcut faptul că Lina e sinceră cu personajele ei, nu i se pare că personajele trebuie să fe complexe sau complexate, e de părere, din ceea ce iese din scriitura ei, că personajele trebuie să fie sincere. Nu trebuie neapărat să fie scoase din cutie, sau din moloz. Și nici nu le dopează cu prea multe calități sau defecte, le creează o personalitate reală. :)

      Ștergere
  2. Am tot văzut cartea asta în ultimul timp și abia aștept să pun și eu mâna pe ea. Recenzia ta îmi place mult, iar citatele extrase sunt nemaipomenite. Lectură plăcută în continuare și îți doresc o zi superbă! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur mult că te-am influențat să o citești. Îți va plăcea, și cred că, dacă reușești să te acomodezi, e genul de carte pe care o poți citi oriunde, și e foarte frumoasă.
      La fel ! :)

      Ștergere
  3. Doamne, ce frumos ai descris cartea ! Bravo, copil ! Eu am să citesc cartea, abia aștept să o fac pentru că tu ai descris cartea punând citate și zicându-ne totul despre stilul autoarei foarte frumos. Sper s-o citesc cât mai repede !
    Te pupă acest panda !
    P.S. faină recenzia !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur mult. Abia aștept s-o citești, Panda ! :)

      Ștergere
  4. Foarte frumos ! Voi citi și eu cartea, mă impresionează citatele scrise de tine aici.
    Te îmbrățișez !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe, toată lumea a fost impresionată de citate și s-a hotărât să citească cartea. Mă bucur ! :)

      Ștergere