sâmbătă, 13 februarie 2016

„Sârme și portocali” de Delia Oltea Rusu - Recenzie



Delia Oltea Rusu, născută în 1968, mamă a trei fete, dintre care pe una, și anume prima a pierdut-o. A lucrat ca profesoară și a călătorit prin străinătate, așa cum  și ea ne povestește în carte.

Nu pot să vă spun prea multe despre autoare deoarece nu i-am studiat profund biografia din punct de vedere al datelor, al numerelor și așa mai departe. Însă am citit o biografie întreagă a ei, cu bune și cu rele, mai bune decât o biografie formală, academică, plictisitoare și atât de plină de numere.

Cartea în sine, este plină doar de viața ei. A autoarei, însă asta e cumva puțin spus, pentru că în carte nu e doar viața ei, e viața tuturor persoanelor pe care le-a întâlnim în peregrinările ei și nu numai. E viața familiei ei, e un amalgam de amintiri și trăiri, unul care nu este destul plictisitor și nici de prisos - aș spune eu. Toată cartea este o biografie mai mult decât frumoasă, interesantă și care ne poate oferi câteva date despre autoare - e o aventură în sine, o lecție de viață, o schimbre a unui om care a devenit un altul cu aceleași baze pune pe care poate a uitat că le are și le-a redescoperit. Este o carte despre toate călătoriile sale, despre tot ce a întâlnit și a trăit, despre toate lacrimile vărsate, toate frustrările și toate suferințele pe care le-a înfruntat.

Ca să vă faceți o idee, și nu doar din spusele mele care uneori devin atât de pline de figuri de stil și metafore încât Eminescu mi-ar strânge mâna să mă audă - o, da, și n-ar fi rău - cartea cuprinde viața autoarei dintr-un anumit punt, aș putea spune. Începe cu momentul în care ea s-a hotărât să facă o schimbare, să încerce să găsească un trai mai bun, să depășească niște limite și niște iluzii propuse de propria persoană devenită pe jumătate absentă. Deși nu ni se descrie de la început viața sa de dinainte de acest început al peregrinărilor sale, pe parcursul cărții aflăm amănunte esențiale despre viața sa, despre trecutul și amintirile sale.

Odată cu peregrinările care au început de la dorința unui trai mai bun și spargerea unor limite și iluzii, au început și suferințele - care de fapt n-au lipsit nici până atunci. Delia, naratoarea, autoare, personajul principal, pleacă în țări străine. Pentru fetele ei, în principal, pentru familia sa, pentru viața sa, dar nu numai a sa, căci în primul rând o face pentru copiii ei cărora dorește să le ofere doar ceea ce este mai bun. Pleacă în Germania, pentru un post de muncă, însă dacă vă imaginați că de aici va fi totul roz, va reuși să câștige bani și va avea o muncă bine plătită, vă înșelați.

Delia trece prin multe greutăți. Ca să vă imaginați, gândiți-vă că sunteți într-un sat din Germania total izolat, cu un singur telefon la care poți să suni, cu o zi întreagă petrecută la o muncă istovitoare, cu niște șefi dintre care unul e un moș aproximativ sărit de pe fix, vânător, iar altul e o femeie cicălitoare, mai ceva ca o soacră. Colac peste pupăză, nici mâncarea nu e ce ai fi crezut, nici odihna, iar cei de care ești înconjurat sunt doar africani, polonezi, nemți, toți și fiecare fără știință de limbă română, așa că tu trebuie să vorbești limba germană, care, de fapt, nu e tocmai cea mai bine vorbită limbă de către tine.

În afară de toate astea, ar trebui să vă imaginați și faptul că sunteți marginalizați de toți, ca munciți ca într-un lagăr de concentrare și sunteți terorizați de aceiași șefi pomeniți mai sus.

Delia a trecut prin multe. Și-a schimbat viața, dar nu numai viața ei, ci și a familiei ei. A privit viața cu alți ochi, a devenit mai bună, mai credincioasă, mai pozitivă. A schimbat viața fetelor ei, le-a arătat partea cenușie a vieții de la vârste fragede, a călătorit, a plâns, a întâlnit oameni minunați, a suportat dureri trupești și sufletești atât de mari, și a ales să trăiască, să își depășească limitele.

Cartea te învață multe lucruri, deși uneori pe mine m-a și contrazis. Deși am primti de mult cartea, nu m-am apucat de ea. În schimb, a citit-o mama prima dată, și i-a plăcut tare mult. Ea a simțit că trăiește cartea cu adevărat, că o înțelege perfect pe autoare, pentru că și mama a trecut prin greutăți și suferințe enorme. Eu mi-am făcut curaj și am citit-o; nu pot spune că am trecut prin adevărate suferințe, comparând ceea ce i s-a întâmplat Deliei. Nu pot spune că lacrimile vărsate au fost atât de amare... deși nu mă îndoiesc că vor urma, așa cum în viața fiecărui om își fac loc.

Ce aș putea să spun ? Stilul autoarei e cursiv, totul e o narațiune, fără dialog, însă plin de multe aventuri. Autoarea e foarte deschisă în timp ce povestește și totul e enorm de bine emancipat, încât citești repede cartea, și cumva simți empatie cu personajele.

Mie mi-a plăcut foarte mult cartea, n-am să las niciun fragment, îmi doresc să fiți voi, cu voi înșiși, să descoperiți fiecare părticică din carte.

Îi mulțumesc autoarei pentru tot, pentru carte, pentru faptul că a ales să ne povestească viața ei, viața familiei ei. Îi mulțumesc pentru faptul că a ales să-mi trimită cartea.

Ați citit cartea ? Aveți de gând ?
Simina S.

6 comentarii:

  1. Waaw, ce recenzie frumoasă, Simina! De asemenea, şi cartea cred că e frumoasă. Mi-ai stârnit curiozitatea şi aş dori şi eu să o citesc. :)
    Lecturi frumoase şi razele soarelui să-ți încălzească sufletul senin! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Daria ! Sper să citești și tu cartea ! Te îmbrățișez !

      Ștergere
  2. O carte cu adevarat interesanta. Cand te gandesti ca toti pleaca din aceasta tara pentru un trai mai "bun" si toti isi bat joc de ei. Mi-ai starnit curiozitatea si chiar as vrea sa o citesc si sa o transmit mai departe. Prea multe persoane traiesc aceasta carte in zilele noastre.
    Frumoasa recenzie. Bine te-am gasit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, îți doresc să găsești pe blogul meu cărți interesante și să te conving mereu să le citești.
      Da, adevărat, mă bucur mult că te-am convins, cartea e cu adevărat bună și merită. În afară unor lucruri care mi-au displăcut ici-colo, merită citită !
      :)

      Ștergere
  3. O am și eu. Tocmai am citit „Kinderland”, ți-o recomand cu mare drag, sigur o să-ți placă! (hug) Lecturi frumoase în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, abia aștept să o citesc. La fel și ție!!

      Ștergere