luni, 23 mai 2016

„Gardă la regina briliantelor” de M. Steiga (și L. Volfs) - Recenzie

Această carte am început să o citesc acum ceva vreme, însă doar ieri am terminat-o. Este vorba despre o carte polițistă cu un caz controversat, cu drumuri întortocheate, anchetatori puși pe fapte, nu doar pe vorbe, și, desigur, cu defecte și calități, carte despre care am să vorbesc în această recenzie.

Despre autor(i)* țin să menționez că n-aș putea spune prea multe, în pofida faptului că n-am găsit nimic despre ei pe internet. În carte nu este menționată vreo informație despre ei așa că, mă gândesc, sunt anonimi.

*- pe GoodReads.ro este menționat ca autor doar M. Steiga.

Ei bine, pentru a vă face o idee despre această poveste - fără a vă da însă spoilere, sau cel puțin a încerca - voi descrie sistematic acest caz - sau mai puțin sistematic, pentru ca să nu-mi scape vreun detaliu ce n-ar trebui dezvăluit...

În Riga, un caz întortocheat le dă de furcă unora dintre cei mai buni anchetatori. Alida Lorence, o bătrână considerată zgârcită și morocănoasă, este ucisă cu sânge rece într-un mod oribil. În casa ei se află urme al unui jaf, iar în jurul cazului se învârt martori diverși. Genoveva Scepe, de exemplu, o vecină gospodină, este o martoră mincinoasă - însă nu atât de suspectă. Pe când soțul, Kazimiris Scepis, poate fi trecut drept un posibil suspect al crimei. Și, până la urmă, atâtea posibilități, atâtea lucruri ce nu se leagă, atâtea fapte și atâtea personaje suspecte !, însă doar un singur răspuns. 

Cartea este scrisă într-un mod care aduce a carte polițistă, într-adevăr, deși nu am remarcat multe caracteristici deosebite. Dialoguri scurte sau lungi, construite destul de bine, descrieri care nu sunt excesive, însă sunt la obiect. Acestea ar fi câteva caracteristici care, cred eu, ar aduce câteva indicii precise care să ducă spre ipoteza că este într-adevăr o carte polițistă. 

Detaliile poveștii, care sunt multe și felurite, atrag cu adevărat atenția. În carte nu se vorbește despre un caz ca oricare altul, deși la reconstituirea lui pe care am făcut-o mai sus am lăsat să se vadă doar obișnuitele caracteristici: un caz ca oricare altul, prin faptul că există o crimă - mai exact un omor oribil -, niște martori mai mult sau mai puțin suspecți, mai mult sau mai puțin mincinoși. În afară de acestea, perticularitățile cazului sunt foarte multe, foarte controversate, bine conturate și puse în prim-plan, ceea ce m-a făcut să dau paginile spre căutarea răspunsului.

Personajele, și ele bine structurate ca personalitate, nu sunt, de fapt, cu toatele atât de mult descrise. Anchetatorii mai „principali” sunt descriși foarte bine indirect, prin faptele lor, dar și direct, iar aici mă refer la înfățișarea lor descrisă uneori prompt și la obiect. Mai există și personaje care nu sunt descrise atât de mult din punct de vedere al înfățișării, cât al gesturilor și al faptelor, al felului cum se comportă, astfel că personalitatea lor este conturată foarte bine în acest mod. Să îl luăm pe Inuss, un tânăr care are mare importanță în acest dar pe care nu-l veți cunoaște prea bine decât cu multă atenție. El este foarte bine conturat de gesturile și faptele sale, indirect deci. În afară de asta, înfățișarea lui este și ea descrisă, deși mai puțin, însă atât cât să ne ajute să ne facem o imagine despre el.
*stânga: Maiga Strautkalne, personaj din carte, așa cum am imaginat-o eu (această ilustrație am găsit-o pe Pinterest).

Povestea nu este foarte lungă, dar este foarte întortocheată. Un caz simplu la prima vedere, încât chiar sunt trimiși oameni pe nedrept la închisoare în carte - iar aici e un bun exemplu Zenta Saukuma, despre care veți afla că a mărturisit totul, dar... a fost ea sau nu făptașa ? Ar fi putut un copil, o fată firavă, să săvârșească un așa omor ? Posibil, mi-am spus și eu, dar cartea vă arată o serie de fapte pe care le veți lua în considerare și veți vedea că acest este într-adevăr întortocheat.

*dreapta: Zenta Saukuma (ilustrație găsită pe Pinterest).

Mi-am pus multe întrebări pe parcursul lecturii acestei cărți, a fost o poveste întortocheată și un element deosebit al ei a fost că răspunsul n-a fost nicidecum cel pe care l-am ticluit eu, nici măcar o dată ! Ca fapt divers, pot spune că atenția e foarte bine captată de carte, de caz, de toată povestea, în care se amestecă și dragostea, frica, sărăcia. Poate că veți reuși să ticluiți răspunsul dacă veți fi atenți, eu am reușit doar să găsesc detalii ale răspunsului ! 

Nu știu dacă am vorbit prea mult despre această carte, cert este că poate nici n-am descris-o cât trebuia, dar nu-mi doresc să vă plictisesc. După cum am spus, a fost foarte interesantă, dar aș mai avea de adăugat ceva: unele particularități, să zic așa, ale autorului nu mi-au plăcut, le-am considerat puțin nepotrivite, mă gândesc că structura dialogurilor ar fi fost și așa bună, fără ele, iar faptul că uneori, pagini întregi n-aduceau în stil ceva divers și puțin suspans, m-a făcut să-i acord patru steluțe pe GoodReads.ro, însă în afară de asta vă recomand cu căldură cartea.

Mult mai vorbește Simina asta, nu ? Să treacă la fapte, precum anchetatorii din cartea lecturată de ea ! Aștept să-mi spuneți și voi dacă ați citit cartea, dacă aveți de gând sau să-mi împărtășiți alte păreri de-ale voastre.
Simina.

10 comentarii:

  1. Nu am mai auzit de cartea aceasta pana acum. Pare interesanta. Sa stii ca mie imi place recenzia ta asa cum e ea.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper s-o citești, e captivantă și nu-i grea de lecturat.

      Îmbrățișareeee, Pufuleț ! Merci c-ai trecut p-aici. :)

      P.S. mă bucur că-ți place recenzia mea. :)

      Ștergere
  2. Ce ma bucur cand mai dau si de cate un blog cu carti! Interesanta cartea, iar recenzia te face sa te pui pe citit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru cuvinte, Amalia !

      Ștergere
    2. P.S. te invit să te înscrii în partea din dreapta sus a blogului, unde există butonul „Urmăriți” pentru a putea urmări postările blogului. :)

      Ștergere
  3. Nu doresc sa par un atotstiutor, iar psiholog nici atat. Voi expune o parere strict personala. Deosebit de sters mi se pare procurorul Ozolappa, care in conditiili anchetei mi-a facut impresia de ...paralel. Pe de alta parte cea mai surprinzatoare evolutie dar si cea mai corecta deontologic mi se pare cea a avocatului Ivars Robeznieks, personalitate omniprezenta in furul naratiunii si care desfasoara o ancheta paralela, pe cont propriu. Cartea e "comunista", aparuta undeva pe la inceputul anilor 70, dar modul in care e scrisa este marcat de acea caracteristica specifica Lituaniei, un Occident sovietic sui-generis.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sorry... mai adaug ceva... ca mosnegii uituci. Este interesant si putea fi mult mai bine aprofundat din punct de vedere psihologic patratul relational Maiga Strautkalne-Ivars Robeznieks-Edvins Strautkalns- Zenta Saukuma. Maiga e medic, dar nu isi gaseste fericirea nici in profesie nici in viata de familie, in timp ce Edvins este un afemeiat, in timp ce Ivars este gata sa se implice sentimental, dar are zeci de scrupule. Cu adevarat putea fi subiectul unui roman paralel,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare,

      mă bucur mult că a apărat aici cineva care a citit cartea. Într-adevăr, Ivars s-a dezvoltat foarte mult pe parcursul romanului, mai întâi păre aun novice însă a dovedit că își îndeplinește misiunea profesiei cu succes.

      Nu știam atâtea amânunte despre carte, că a fost „comunistă” dar mă bucur că am aflat.

      Ai zis multe lucrur interesante, n-ai habar cât mă bucur că cineva a mai citit cartea asta. De multe ori îmi dau seama că vorbesc despre cărți nu foarte știute, aș putea spune că puțin uitate. Se vede că romanul ți-a plăcut și l-ai trăit intens.

      Te mai aștept pe aici. :D Mulțumesc, încă odată, pentru comentarii, păreri, critici. :)

      P.S. uitasem și eu: a fost foarte interesant cu Maiga și neliniștea ei. În afară de asta, farmecul cărții e în mare parte și al poveștii cu bătrânica și germanii, cât și a Zentei care m-a fascinat datorită supunerii și, nu știu, loialității sale. Voia să ia toată vinovăția asupra ei cu mult curaj. :D

      Ștergere
    2. Multumesc mult si eu pentru aprecieri. Eram adolescent cand am citit-o pentru prima data, fusese publicata in celebra (pe atunci) colectie Enigma, care apucase sa stranga in buchetul ei cateva titluri grozave. G. Simenon - Maigret, Tristetea comisarului Maigret, Comisarul Maigret a fost pradat, P. Cheyney - Asta seara, Marlowe ! Ce le pasa damelor, A. Christie - Zece negri mititei, Crima din Oerient Express, etc. etc, .... deoarece colectie era dstinata exclusiv romanului politist si de aventuri. Aparitiile erau foarte asteptate, chiar si cu autori mai putin cunoscuti, deoarece deja se vorbea de calitate si de faima. Cred ca putem spune ca perioada 1973-1981 a fost foarte fasta pentru publicarile de titluri de calitate atat romanesti cat si straine. Dupa aceea... e deja alta discutie.

      Ștergere
    3. Daaa, am și eu niște volume polițiste de prin colecțiile acelea. Chiar dacă nu toți autorii sunt foarte cunoscuți, există cărți lăsate în umbră pe care merită să le citești. Mi s-a întâmplat să găsesc cărți minunate de care nu prea mulți oameni din jurul meu să fi auzit. :)

      Ștergere