luni, 24 octombrie 2016

„Nono” de Renata Carageani - Recenzie

Titlu: Nono
Autor: Renata Carageani
Editura: ALL
Anul apariției: 2012
Nr. pagini: 168

RATING: 5 STELUȚE







Nono este un ursuleț de pluș care a ajuns la gunoi. Așa cum scrie și pe coperta din spate a cărții, el ne țese o poveste ingenioasă, cu o mulțime de personaje ce reprezintă simple nume date melancoliei, revoltei, fricii, extravaganței, singurătății, prieteniei, iubirii sau nepăsării. Dacă într-o seară veți găsi la ușa casei un ursuleț de pluș moale și cu picioarele blegi, lăsați-l să intre. Nu vă va cere nimic. Poate doar o îmbrățișare. Astfel încât să vă poată auzi bătăile inimi...

  Cred că majoritatea ați avut un ursuleț de pluș sau o altă jucărie pe care o iubeați și o strângeați la piept, poate cu care dormeați în copilărie. Nono m-a făcut să-mi amintesc de zilele în care umblam peste tot cu ursoaica mea de pluș, Cocolina, pe care o făceam „sora mea mai mică” înainte să am una adevărată. Îmi imaginam cum am să-i încălzesc laptele, am să-i dau biscuiți și-o să am grijă de ea. Sigur că ursoaica era un cobai perfect, înveșmântată cu un batic și strânsă bine la piept, ca un copil mic. O purtam prin grădină, pe drum, o duceam la masă, adică peste tot. 


Cocolina și Nono
  Lumea pe care o descrie Renata Carageani este foarte realistă. Ajuns la o groapă de gunoi, Nono încearcă să supraviețuiască, împrietenindu-se cu un câine mare și alb pe nume Alburimea Sa. Ajunge să cunoască și alte animale și să se împrietenească cu ele: Întâmplare, un câine viteaz și orb, Fetița, Vasile și cele două pisici, Jeanette și Amelie, numite Abjectele. 
  Nu am să vă descriu cum a ajuns ursulețul la groapa de gunoi, trebuie să aflați singuri. Una dintre caracteristicile acestei cărți e că te face mereu curios, tot mai curios. Pe măsură ce avansezi cu lectura, afli și ce s-a întâmplat cu Nono, de ce e acolo. Însă nu, nu ai dezlegat misterul așa, dintr-o dată. Taina continuă mereu, mereu, până la sfârșitul cărții...
  Mi-a plăcut foarte mult această carte. De altfel, atunci când am ales-o m-am gândit că ar trebui să fie o carte bună. Credeam că merită. Ei bine, nu m-am înșelat. 
  Cred că personajul meu preferat este Nono. Apoi, cred că m-a impresionat în mod special Întâmplare, care și-a sacrificat vederea pentru oameni. Personajele sunt frumoase, foarte reale. Știu că afirmația mea pare absurdă, dar contează foarte mult să vezi în personajele unei cărți măcar puțin realism. Dacă n-au nici măcar o legătură cu realitatea asta, cea reală, atunci cum le vei putea înțelege, chiar și parțial? 
  Istoria cărții nu m-a ajutat să ghicesc ce se va întâmpla mai departe. Nu a fost o acțiune previzibilă sau ceva premeditat; am simțit că totul se petrece natural, fără aranjamente artificiale. Nu pot să spun că am avut o parte preferată a cărții. Pur și simplu, totul mi-a plăcut. Mi-a plăcut foarte mult partea în care Nono i-a scris îngerului și atunci când a primit răspunsul lui. Sau atunci când povestea momentele petrecute împreună cu prietenul lui și cu Asta. Toate scenele au fost scrise foarte bine, indiferent că era vorba de fericire sau tristețe în contextul lor. 

  De multe ori am râs la această carte, însă mi-a și venit să plâng. De multe ori tristețea profundă, sau mai bine zis realitatea este atât de actuală, de aproape și de reală în această carte! Iar istoria cărții m-a făcut să întorc paginile fără contenire atunci când citeam. Deși, drept să vă spun, nu am terminat cartea atât de repede pe cât mă așteptam. Poate din lipsă de timp, poate din lene. 
 Mi-a plăcut foarte mult realismul visător cu care Nono nara totul. Cartea asta e specială, demnă de trecut în rândulcărților cu atmosferă, care pot fi citite în orice atmosferă Presupun, de fapt știu sigur, că e potrivită pentru toamnă, pentru perioada Crăciunului, pentru zile ploioase sau săptămâni în care ninge, dar și pentru timp frumos. E o experiență potrivită oricând și oricui. Poate fi citită de la o vârstă fragedă, apoi recitită în timp. Cartea asta e ca o oglindă în care-ți privești propriile griji și temeri, sau ca un Oz pe care-l întrebi Cât m-am schimbat? atunci când citești sau recitești cartea și el îți va răspunde.
  Întâlnești în ea cele mai naive probleme ale vieții, cele mai simple, frecvente sau mai de căpătâi. De ce spun de căpătâi? Pentru că Nono povestește și trăiește situații și momente pe care toți le-am trăit sau avem să le trăim. Probleme naive ale copilăriei, primejdiile adolescenței sau chiar situații ale vieții de adult și momente ale maturizării. Nono trăiește totul foarte real și intens, chiar dacă e un urs de pluș. De aici și adevărul, sinceritatea cărții pe care o simțim în timpul lecturii.


  Toate personajele sunt complexe, fiecare reprezentând tipologia unui om, chiar și oamenii. Fiecare e în căutarea a ceva. Unii caută ceva material, dorind să-și asigure existența... materială. Alții se caută pe sine, caută spiritual, au un scop: să se dezvolte pe ei înșiși sau să-i aute pe alții. Unele personaje vor doar să-și recapete starea de dinainte, luxul, condiția materială pe care o aveau înainte.
   Simplismul și claritatea cu care e construită, acțiunea și personajele ca un tot unitar este de calibrul celor mai înalte culmi ale literaturii, fie ea clasică sau contemporană. Simt că un geniu modest și-a făcut loc în literatura noastră cu o frumusețe rar întâlnită chiar și la cărțile dopate, promovate, super-cunoscute de toată lumea.
  În altă ordine de idei, copilăria cu care cartea e înveșmântată impresionează pozitiv și liniștește mereu cititorul, îl relaxează, introducându-l mult mai bine în poveste și ajutându-l să trăiască intens acțiunea. Cum să fim niște adulți copii ar fi titlul perfect dacă această carte ar fi trecută în rândul ghizilor de hârtie care prind viață sub lecturare. Ghizi pentru viață... 
  Știu că poate părea ceva egoist sau absurd, dar eu recomand această carte tuturor, de la adulți la copii. 
  Mulțumesc Editurii ALL pentru șansa de a citi această carte, pe care o puteți găsi aici. De asemenea, aveți la îndemână o multitudine cărți online, atât străine cât și românești, pentru toate gusturile.
Voi ați citit această carte? Aveți de gând?

Citate

Abia acum, în spatele pleoapelor lăsate, reușește să vadă.
„Încredere! Ăsta e cuvântul-cheie”, a punctat el. 
Bieți sclavi care fac pe artiștii la circ.
Miroase a omletă cu ceapă. Era mâncarea pe care prietenul meu o ura, fiindcă niciodată, dar niciodată, Asta n-a vrut s-o împartă cu el.
În dimineața asta, nu știu dacă vă vine a crede, m-a trezit liniștea. Ploaia s-a oprit dintr-o dată.
(...) am înțeles că nu poți rămâne o jucărie toată viața. Dacă ai fost desenat trist, nu-i musai să mori așa. Într-o bună zi, apare ceva care te transformă...
Pentru ea, tot ce nu înțelege e minciună.
Pe măsură ce li se umple stomacul, devin tot mai prietenoși unii cu alții.
Îmi iau memoria și scriu acolo cuvintele: „Capetele noastre, unul plin cu câlți, celălalt plin cu aer.”
Simina S.

10 comentarii:

  1. Ah, Siminaa, cât ai evoluat! Îmi plac din ce în ce mai mult recenziile tale, pentru că devin din ce în ce mai bune. Nu știu, ai un stil aparte, care parcă îți încălzește sufletul. Mereu mi-am dorit să citesc cartea asta, dar am tot amânat-o. Cu siguranță o s-o pun undeva mai sus în wish list-ul meu, pentru că pare o lectură, pe cât de copilăroasă, pe atât de profundă.

    Îți mulțumim pentru minunata recenzie, lecturi frumoase în continuare! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, și felicitări pentru colaborarea cu Editura All! :D Poate o să fac și eu o încercare să le dau un mesaj, căci mereu am vrut să citesc mai multe cărticele de la ei.

      Ștergere
    2. Mulțumesc, Adina, mă bucur că îți face plăcere să mă citești!
      Cartea merită și sigur îți va plăcea. De fapt, sunt sigură că oricui i-ar plăcea. :)

      Ștergere
    3. Ah, da, uitasem. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, Editura All e minunată și are atâtea cărți interesante! :D

      Ștergere
  2. Şi mie îmi place când, aşa cum ai spus, simţi că personajele sunt realiste şi poţi să ai o conexiune cu ele. Ce pot să spun...Iar m-ai convins. :D Superbă recenzia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am făcut-o. Da, da, personajele sunt foarte realiste, chiar dacă multe dintre sunt animale sau... chiar dacă Nono e o jucărie. :)

      Sper s-o citești și să-mi spui cum ți s-a părut. Lecturi frumoase și mulțumesc pentru cuvinte!

      Ștergere
  3. Simina, te-am nominalizat la un tag: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/10/the-halloween-book-tag.html >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Adina! Nu sunt sigură dacă îl voi face, având în vedere că a trecut halloween-ul, dar, în orice caz, există o probabilitate. Sunt foarte multe tag-uri la care m-ai nominalizat și pe care trebuie să le fac. :)

      Ștergere
  4. Oh, cartea aceasta pare minunată! Şi păpuşa, ursulețul, se asortează lângă carte! Oh, copilăria! Să ne bucurăm cât mai suntem copii. ❤
    M-ai făcut foarte curioasă prin recenzia aceasta, abia aştept să-mi achiziționez cartea!

    Lecturi pline de zâmbete şi raze de soare! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ți-ar plăcea. Trebuie neapărat să o bifezi pe lista cărților citite. Cu siguranță, va fi și pe lista cărților bune! :)

      Ștergere