marți, 29 noiembrie 2016

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu - Recenzie

Văzând că soțul ei care a plecat să cumpere oi la Dorna nu se mai întoarce, ba chiar întârzie îngrozitor de mult, Vitoria Lipan, soția lui, decide să pornească spre a-l căuta și a-l aduce acasă. Deși atât preotul, cât și rațiunea încearcă s-o oprească din această călătorie, Vitoria primește până la urmă binecuvântare pentru a face lunga și aventuroasa călătorie în care speră să-și găsească soțul. Într-un roman unde dragostea, miticul, obiceiurile străvechi și suspansul se împletesc perfect, calea inițiatică își face și ea loc. O Mioriță în proză, scrisă în doar șaptesprezece zile și citită de generații. 

Pe cât de repede a scris-o autorul, atât de repede am citit-o și eu. Recunosc că aș fi citit-o chiar mai repede dacă mi-aș fi dat silința (lenea!) însă tot ce contează e să învățăm din greșeli și din cărțile bune, nu?

Chiar dacă unii vor spune că Baltagul e una dintre acele cărți plictisitoare și învechite, e de fapt  un roman impresionant și foarte complex în simplitatea și originalitatea lui. De altfel, felul cum este construit și temele pe care le abordează sunt foarte interesante. Îmi permit să spun că se potrivește aproape oricărui cititor, indiferent că preferă romanele de dragoste, cele polițiste sau cele istorice.

Acțiunea romanului, în esență, este cea a baladei populare Miorița. Sigur că nu vreau să vă dezvălui ceva ce v-ar putea strica lectura, așa că pe tema aceasta putem face împreună o analiză privată. 😉


Este, în același timp, un roman de dragoste; Vitoria Lipan reprezintă soția iubitoare care în ciuda rațiunii și a pericolului pleacă în căutarea omului iubit. Independentă, puternică, hotărâtă și condusă de inimă și de Dumnezeu, munteanca e personajul care ilustrează totodată femeia puternică și femeia dedicată, dovedind că cele două nu se opun, ci se îmbină perfect.

În același timp, avem parte și de un bildungsroman excepțional care ilustrează într-un mod subtil și simplu traseul inițiatic al lui Gheorghiță, fiul lui Nechifor Lipan și al Vitoriei. Și că tot veni vorba, avem parte și de tipologia adolescentului nematurizat în personajul Minodorei Lipan, sora lui Gheorghiță, care nu participă la căutare, ci trăiește o perioadă de purificare interioară. Miturile, legendele sunt și ele prezente alături de tema transhumanței, care implică urcarea oilor la
munte vara și coborârea turmelor din munți atunci când se apropie iarna.


Mi-a plăcut foarte mult faptul că Sadoveanu n-a căzut în extremele unei acțiuni grăbite saua  unui prea plin de amănunte, adică a descrierilor lungi care par uneori inutile. A rămas într-un spațiu moderat, echilibrat; personaje realiste și simple, o acțiune plină de suspans fără ca să fie în vreun fel exagerată sau trasă de păr. M-au impresionat obiceiurile vechi și tradițiile prezente în carte, descrise atât de frumos; viața muntenilor, simplă și realist descrisă, te transpune perfect în acțiune, te introduce între pagini.

În concluzie, romanul Baltagul mi-a plăcut foarte mult. Deși nu toată lumea preferă autorii mai vechi,  sunt sigură că merită să acordați o șansă acestei cărți. I-am dat cinci stele pe GoodReads și îndrăznesc să spun că profesorul de română a avut dreptate. A meritat să citesc cartea și plănuiesc să văd și filmul. Sadoveanu m-a impresionat și de data aceasta foarte tare.

Luați Baltagul ca pe o carte orișicare; fără prejudecăți, fără scepticism, bănuieli sau afronturi la adresa stilului care poate vi se pare învechit. Poate e o carte scrisă demult, dar mie mi-a plăcut chiar foarte mult, cu toate că am pus mâna pe ea mai în silă.

Aștept să-mi spuneți și voi dacă ați citit cartea — și în cazul acesta, ce impresii v-a lăsat — sau dacă aveți de gând; aștept și păreri despre film, de asemenea.
Simina.

7 comentarii:

  1. Aş vrea să vadă şi elevii de-a VIII - a postarea ta. Poate vor înfrunta fobia lecturii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaa, m-ai flatat! Sper și eu ca într-o oarecare măsură să coving mai mulți adolescenți/tineri sau - de ce nu? - copii, să citească mai multe cărți care acum par „plictisitoare” sau „învechite”. Sunt, așa cum zice profesorul, niște capodopere! Cel puțin în cazul „Baltagului” pot să afirm asta. :)

      Ștergere
  2. Prima dată când am citit-o mi-a plăcut destul de mmult. A doua oară nu m-a mai convins la fel de tare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine, părerile se mai schimbă, nu? :)

      Mie mi-a plăcut enorm, știu pe cineva care mi-a spus că a citit-o și recitit-o de foarte multe și că mereu descoperă ceva nou în lectura ei. :>

      Apropo, în final, câte stele din cinci i-ai da? :D

      Ștergere
    2. Nu știu, probabil vreo trei, dar nu-mi place să fac astfel de notări.

      Ștergere
  3. Trebuie să fie tare interesantă! :) Și filmul, de asemenea, chiar dacă mai vechi, țin să cred că e bine realizat și merită urmărit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sper să-l pot urmări cândva... poate chiar zilele acestea. :)

      Ștergere