joi, 10 noiembrie 2016

„Domnișoara Einstein” de Philip Sington - Recenzie

Cu doi ani înainte de ascensiunea lui Hitler, în 1933, o femeie este găsită inconștientă într-o pădure din apropierea Berlinului. Tânăra ajunge într-o clinică de psihiatrie, fiind amnezică, în grija doctorului Krisch, devotat cazului său și foarte interesat să afle adevărata poveste a pacientei care și-a uitat amintirile. Martin Kirsch se luptă cu fantomele trecutului din vremea când a fost chirurg militar pe frontul Primului Război Mondial. Încercând să afle identitatea femeii, acesta descoperă o legătură surprinzătoare cu cel mai celebru om de știință.

Am primit această carte fără să fi auzit în trecut de ea. Inițial am crezut că cartea aceea cu scrisori de la copii pentru Einstein, dar e ceva total diferit. Cartea are un caracter istoric și se bazează pe fapte reale, în principiu.

Mai întâi, cartea mi s-a părut interesantă. La începutul lecturării ei m-a atras, după aceea atenția mi-a scăzut puțin, dar în cele din urmă am ajuns la miezul acțiunii. Spun în cele din urmă pentru că voiam să ajung mai repede acolo, la acțiune, mister, suspans. Mi se părea doar că mi se prelungește curiozitatea, însă suspansul inițial reprezintă un avantaj al cărții.

Am fost tristă, fericită, confuză, ba chiar și furioasă în timp ce citeam. M-am identificat cu multe dintre persoanje. Cu doctorul Kirsch, atunci când se simțea rău și era pe deasupra trist, sau atunci când sentimentele sale erau atât de puternice, dar el încerca să le înăbușe, să le ascundă, să le oprească, gândindu-se că oricum e o prostie, n-are rost să dau o șansă acestui lucru... Sau are? Am simțit compasiune, admirație față de el, dar am fost oarecum contrazisă de unele perspective pe care le avea. Contradicția dintre cititor și personaj!

Robert Eisner voia cu tot dinadinsul să-și satisfacă acea curiozitate exagerată, devenind impertinent și chiar lipsit de scrupule. Nepăsător la ceea ce ar fi putut păți Kirsch sau pacienta lui, acesta exagerează și-și asumă riscuri - sau mai bine zis îi riscă pe ceilalți - doar pentru a-și împlini propriile interese care în concepția lui sunt atât de importante, dar cu adevărat — doar niște scopuri perfide, însă m-am identificat cu el în privința nesăbuinței cu care tratez uneori lucrurile.

În altă ordine de idei, mi-am dorit pe de o parte să fiu ca Maria, pacienta lui Kirsch. Fusese foarte puternică, îndurând toate problemele care i-au afectat existența încă din copilărie. M-am identificat cu ea, cu ceea ce a simțit în legătură cu problemele adolescenței sale: relația cu tatăl său, teama, vinovăția în legătură cu ce s-a întâmplat cu sora sa.  Am simțit compasiune și milă pentru ea, dar și admirație.


Kirsch și Maria au luptat, au avut curaj și, indiferent de greșelile lor, când mă gândesc la tăria pe care o posedau, afirm automat că au fost minunați. Indiferent dacă doctorul era bolnav sau Maria era aparent instabilă mental.

Cred că ați dedus automat că am învățat ceva din această carte, și anume să fiu mai puternică. Să îmi temperez furia; să îmi diminuez nepăsarea și indiferența; să nu desconsider pe nimeni; să iubesc; să-mi ascult inima, dar să nu ignor rațiunea. Și, nu în ultimul rând, inima curată e rațiune nobilă.

Acțiunea nu mi s-a părut prea înceată. Da, la început voiam ca lucrurile să se miște mai repede, dar am punctat asta deja ca și avantaj și nu defect. Uneori aș fi vrut ca totul să se deruleze mai repede și să ajung la sfârșit ca să aflu ce se întâmplă cu personajele, dar asta nu poate reprezenta decât o caracteristică pozitivă, nu? Am reușit să leg evenimentele între ele, chiar dacă autorul nu mi-a dat totul mură-n gură. Punct în plus! În afară de asta, atmosfera creată, cea de total trecut al Germaniei, condimentată cu mult suspans e foarte bine simțită de cititor. Pur și simplu, ai impresia că trăiești acolo. Autorul a reușit să mă introducă între pagini.

Povestea de dragoste, fratele mort în legătură cu care Kirsch avea atâtea întrebări, legăturile străvechi de familie, amintirile și mai ales felul cum toate acestea se leagă îți dă senzația adevărată că tu citești ceva desprins din real. Iar asta te fascinează. În special acestea și caracterul istoric (pe care îl
menționez din nou) fac din carte un thriller excepțional.

Pe de o parte, n-aș vrea ca să trăiesc evenimentele din carte, fie ele pline de mister și aventură. Da, aș vrea să fiu puternică precum unele personaje. Dar nu, de data asta spun pas: n-aș vrea să trăiesc așa ceva. Nu, Doamne ferește, oricât de mult îmi place aventura și adrenalina din romanele cu super-eroi, experiențele din această carte, pe care oricum le simți într-o anumită măsură citindu-le, sunt foarte dure.

Aș putea să spun că amănuntele privind fizica cuantică m-au făcut să recitesc cel puțin parțial câteva paragrafe, pentru că toate acele teorii și cuante mi se învârteau în cap. Uneori aș fi vrut să sar peste ele, sau să le fac să dispară, dar probabil că reprezintă și ele o parte esențială a cărții. Spun eu, ne ajută să-l înțelegem mai bine pe personajul Einstein și, implicit, să înțelegem mai bine legăturile din carte și evenimentele sau chiar atmosfera prezentă.

Și da, partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost... Care, oare? Nu știu. Poate sfârșitul. Poate mi-au plăcut scrisorile Mariei. Sau poate că mai mult scena dintre Maria și Kirsch.

Nu mi-a plăcut lipsa de speranță prezentă în carte. Cel puțin în privința morții lui Max, contradicțiile și lucrurile care se băteau cap în cap cu gândurile mele. PENTRU DUMNEZEU ȘI PENTRU PATRIE, iar asta probabil se referea la faptul că Dumnezeu oricum nu a vrut măcelul războiului. De asta credea Kirsch că sus-menționatul mesaj e o minciună. Dar, în altă privință, e un adevăr, dacă ne gândim la vitejia fratelui lui. Asta a fost o părere pe care s-o luați în considerare și de care să vă aduceți aminte în special când veți citi cartea, pentru că sigur o veți înțelege mai bine atunci.

Echilibrul dintre descriere, narațiune și dialog nu a reprezentat pentru mine o problemă, nu am găsit ceva de comentat aici. Da, știu, paragrafele acelea care par foarte lungi v-ar putea speria, dar, nicio grijă, nu sunt plictisitoare. Vă ameninț doar cu privire la cele despre cuantele lui Einstein - care vă vor părea interesante dacă vreți să știți ce era în capul lui.

Personajele au fost fascinante și, sincer, aș fi vrut să aflu mai multe despre ele. Cred că mă apuc să caut câte ceva despre Eduard Einstein, despre el cu siguranțăvoi găsi!

Mulțumesc Editurii ALL pentru șansa de a citi această carte și pentru experiențele oferite. Mulțumesc și autorului, care se poate să nu afle de recenzia asta, dar eu tot vreau să-l omagiez. N-am nimic de comentat asupra formatului cărții - e în regulă, și din acest punct de vedere merită. Vă recomand această carte cu drag și căldură - sigur nu veți fi dezamăgiți. Chiar dacă nu iubiți acest gen, tot nu cred că veți spune că a fost degeaba. Puteți avea parte de o multitudine de cărți online pentru toate gusturile și domeniile aici. 

Voi ați citit această carte? Aveți de gând?

CITATE
Părul fetei crescuse suficient de mult cât să i-l scoată de sub guler. Când șuvițele îi atinseră dosul palmei, bărbatul simți o urmă cunoscută a mirosului ei, mascat, dar nu ascuns în totalitate de amestecul chimic de camfor și clor, asemenea unei flori răsărite într-o întindere de moloz.
La a doua scară rulantă, Maria reuși să se țină cu o singură mână, deși din când în când scara se mai zgâlțâia și ea se agăța de brațul lui Kirsch pentru a-și păstra echilibrul. Ocupată cu această îndeletnicire, nu observă privirile pe care le aruncau ceilalți oameni, căutăturile piezișe și încruntările. Kirsch nu era sigur ce-i deranja atât de tare - absența unei pălării sau a coafurii, ghetele de muncitoare, lipsa machiajului sau pur și simplu faptul că era mai frumoasă decât a avea dreptul să fie. 
Inocența ei împrumuta intensitatea fiecărui aspect, conferea strălucire fiecărei nuanțe.
Își dădu seama că, la urma urmei, acea iubire nu e un vis, o neglijență sau un episod de nebunie, ci un dar, o salvare. 
Nu-i cale mai bună de a-ți ușura o povară decât să iei alta de pe umerii altcuiva, după cum sunt încredințată că ai remarcat și tu.
Simina.

10 comentarii:

  1. Vaii, eu am de atât de mult timp cartea asta pe wish list! Mi se pare super interesantă și deosebită. Foarte frumoasă recenzia, deși sinceră să fiu, am citit-o printre rânduri. Tind să mă las influențată de părerile celorlalți (încerc să mă las de obiceiul ăsta), așa că probabil îți voi reciti recenzia când voi parcurge și eu cartea (pentru că am așa o presimțire că o s-o citesc și eu într-un final). :))

    Pupiceei, Siminaa, spor în tot ce faci și lecturi frumoase! *.*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roxi, chiar trebuie s-o citești! E o carte frumoasă și vei vedea că te va prinde.
      Sper că recenzia mea nu a fost prea lungă sau poate plictisitoare. Oricum, mă bucur că te-am convins - sau cel puțin te-am încurajat - să lecturezi și tu „Domnișoara Einstein”. :)

      Ștergere
  2. Hello Simina,
    Yes, I did read your review (with the help of Google Translate!). I'm really happy you liked the book. Thank you for sharing your thoughts on it, and for being so generous.
    With best wishes from London,
    Philip Sington

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I'm very happy and surprised you read my review. Thank for „Miss Einstein”, it was a wonderful book! :)

      Ștergere
  3. Minunată recenzie! Felicitări! M-ai făcut foarte curioasă! Pare un subiect foarte interesant.

    Mulțumim de recenzie! Sper să citesc şi eu cât de curând cartea. :)
    Pupici, lecturi frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Daria. Subiectul este extrem de interesant. Chiar m-a făcut să-mi doresc să citesc și alte cărți în legătură cu viața și legăturile lui Einstein.

      Ștergere
  4. M-a frapat ca dintre toate titulaturile pe care i le puteai atribui lui Einstein, ai ales-o fix p'aia de profesor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui, oare, să mă bucur? :)
      Nu prea știu ce să-ți spun - și în carte a fost folosit titlul acesta. :D Nu cred că e prea slab pentru Einstein. :D

      Ștergere
  5. Ce interesantă trebuie să fie cartea! Da, categoric trebuie să fie pe gustul meu. :D Mulțumim pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranță va fi un adevărat „thriller stilat” pentru oricine o va citi. :)

      Ștergere