vineri, 30 decembrie 2016

„...Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee - Recenzie

Simplă, emoționantă, profundă - într-un cuvânt, impresionantă. O carte citită  și iubită de generații și oameni de toate vârstele. O creație simplă dar complexă în numeroasele teme pe care le abordează.

Acest bildungsroman urmărește câțiva dintre anii copilăriei unei fetițe, Jean Louise, poreclită Scout din cauza felului său băiețos de a fi, alături de fratele ei, Jem, și maturizarea lor în acești câțiva ani. Cu mama decedată acum mult timp și un tată avocat, cei doi copii își trăiesc cei mai frumoși ani ai vieții într-o societate plină de prejudecăți și rasism, în ținutul Maycomb-ului, Alabama, pe timpul crizei economice.

Deși celor doi copii le lipsește mama, decedată când Scout avea doar doi ani, sunt crescuți cu multă grijă și dedicare de tatăl lor, Atticus, care încearcă să le dea o educație cât mai bună, fără a fi în vreo privință exagerat și fără să încerce a „tăia” inutil libertatea odraslelor sale. Un rol destul de important în educația și viața copiilor o are și negresa Calpurnia, bucătăreasa casei, tratată cu mult respect și generozitate de Atticus, care o consideră parte din familia lui.


Arthur Radley este un tânăr pe care cei doi copii nu l-au văzut niciodată ieșind din casă și despre care se zvonește că ar fi un strigoi - căci nimeni nu l-a mai văzut de mai bine de douăzeci de ani să fi ieșit măcar pe verandă. Scout și Jem devin foarte curioși, ca orice copii, în legătură cu Bau Radley (după cum l-au poreclit cei doi) și încearcă împreună cu Dill, noul lor prieten, să-l ațâțe pe Bau - prin tot felul de idei năstrușnice - ca să iasă. În afară de asta, pun la punct chiar și un joc, un fel de scenetă despre una din „crimele minore” ale lui Bau Radley, pe care Atticus o observă și-i somează pe copii să înceteze.

A doua parte cuprinde și un proces în care este implicat un tânăr negru, acuzat de violarea unei femei albe. Teme precum prejudecățile rasiale, violul, dreptatea făcută de Curte și multe altele sunt dezbătute astfel cât mai simplu, dar profund, și toate trec prin prisma sufletului unui copil.
-Nu știu spectacol mai dezgustător decât un alb care se înjosește ca să profite de ignoranța unui negru. Să nu ne amăgim: toate se adună și, într-o bună zi, va trbui să dăm socoteală pentru toate.

Mi-a plăcut foarte mult Atticus; este un adevărat model ca părinte. Își educă odraslele pe căile cele mai frumoase posibil, fără bătaie sau mușamalizare: încearcă să fie un exemplu cât mai bun și face totul în așa fel încât să se poată uita în ochii copiilor lui fără să clipească; nu le ascunde copiilor chestiunea procesului, le răspunde mereu la întrebări (chiar și atunci când Scout a întrebat ce e acela un viol) și le vorbește în limbajul său de avocat, într-un mod în care ei să poată înțelege totuși ceva, explicându-le orice ar vrea să știe pe înțelesul lor fără să se joace cu adevărul.


 El e unul dintre acele personaje minunate pe care ai vrea să-l întâlnești în realitate; care te impresionează și te face să-ncerci să te schimbi, să-i urmezi exemplul minunat. El poate fi unul dintre acei oameni care fac lucruri extraordinare fără să debiteze, el e poate tatăl de pe strada ta care ar face orice pentru copiii lui sau profesorul care te-a influențat în cel mai frumos mod posibil.
Atticus nu era prea puternic, și avea de fapt aproape cincizeci de ani. Când noi, copiii, l-am întrebat odată de ce era atât de bătrân, ne-a răspuns că începuse viața târziu, ceea ce ni se părea că-i cam umbrește aptitudinile și virtuțile bărbătești.
 – S-ar putea să auzi la școală vorbe urâte în legătură cu procesul, dar te rog să faci pentru mine un lucru: ține capul sus și pumnii jos.
Prejudecățile, defectele omenești, faptul că toți suntem egali - toate aceste subiecte apar în carte și despre ele se scrie într-un mod frumos - simplu, dar profund.  La fel și rasismul, divergențele dintre albi și negri, drepturile egale pentru orice rasă și culoare.
(...)Nu, Jem, eu cred că existe un singur fel de oameni: oameni pur și simplu. 
(...)ori de câte ori un alb trage pe sfoară un negru, albul acela, oricine ar fi el, oricât ar fi el de bogat sau de obârșie oricât de nobilă, ei bine, albul acela este un om de nimic!
 –(...)Pentru ei, Tom nu era Tom, ci un prizonier care încearcă să evadeze. 
Mi-a plăcut mult ideea că inocența n-ar trebui distrusă.  De fapt, cred că Bau Radley e unul dintre cei care s-au săturat să vadă răutatea și ura oamenilor, să vadă cum inocența, candoarea și bunătatea e distrusă, așa că a ales calea grea, dar mult probabil sigură: izolarea de ceilalți atât cât să nu mai asiste la decăderea societății - ceea ce nu l-a împiedicat să trăiască în ea în continuare. Nu vă spun mai multe despre el, e unul dintre personajele mele preferate și sigur îl veți iubi după ce o să-l cunoașteți.
(...)Cred că încep să înțeleg de ce stă Bau Radley de atâta amar de vreme încuiat în casă... Fiindcă vrea el să stea închis în casă!
 Aș prefera să tragi în cutii de conserve, în curtea din dos(...)e păcat să ucizi o pasăre cântătoare!
Cartea s-a ridicat peste măsura așteptărilor mele; cred că oricât de mult mi-aș fi dorit de la această carte, tot mi-ar fi oferit mai mult.

Stilul autoarei e pur și simplu... cald. Lee are un fel de a povesti totul care nu se compară cu nimic din ceea ce am citit până acum. Are o cursivitate incredibilă, fără să exagereze cu dialogul sau să limiteze descrierea. Felul ei de a scrie e original, autentic, pur și simplu genial - ceea ce m-a făcut să dau paginile una după alta, fără să mă plictisesc măcar un moment. Iar Harper Lee a devenit scriitoarea mea preferată.

Vă recomand cu toată căldura de care sutn capabilă această capodoperă cu care, delectându-vă, sigur veți învăța multe; veți avea parte, de asemenea, și de o poveste impresionantă.
Simina.

2 comentarii:

  1. Mno, acuma serios, așa mult ți-a plăcut? Știu că tot voiai s-o citești, după ce ai primit-o te tot uitai la ea cum stătea pe raft, parcă =)))))))))))))) Ca și atunci când ai mers după cea cu Gulwali și te-ai întors și cu asta. :D Ehhhhhhh.
    Revenind la chestii serioase, îmi place mult recenzia ta și am auzit și alte lucruri bune despre autoare și carte.Sper s-o citesc și eu cândva, că tare ai lăudat-o! ♥ Oricum, cred că și cartea e peste măsură de frumoasă! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daa, cam așa făceam. Iar cartea mi-a întrecut așteptările. Să ai lectură plăcută dacă te decizi s-o citești! :)

      Ștergere