sâmbătă, 31 decembrie 2016

„Coraline” de Neil Gaiman - Recenzie | Între frică și curaj

Titlu: Coraline
Autor: Neil Gaiman
Titlu original:  Coraline
Editura: Arthur
Data primei publicări: 24 ianuarie 2002
Data apariției (prezenta ediție): 2014
Nr. pagini: 164
Ilustrator: Chris Ridell

Nu întotdeauna dacă deschizi o uşă dai de o altă încăpere. Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor. Curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit... şi o pisică neagră ‒ iată de ce are nevoie Coraline pentru a porni în aventură.

Tu ai cercetat toate uşile din casa ta?...

Coraline e una dintre acele cărți pe care vreau să le citesc de mult, mult timp și despre care am auzit o mulțime de lucruri. Cărțile lui Nail Gaiman sunt pentru mine dintre cele mai atrăgătoare - poate pentru că înainte păreau atât de greu de ajuns. 

Coraline are niște părinți foarte ocupați cu treburile lor - și pentru că tatăl ei îi spune să se joace în altă parte, iar afară plouă și mama e de asemenea ocupată, Coraline explorează marea casă în care tocmai s-au mutat. E atât de mare și veche, încât e împărțită în patru apartamente - trei dintre ele locuite.

În unul dintre ele locuiesc două bătrâne, foste actrițe la teatru, iar în celălalt - un bătrân socotit nebun. Al patrulea apartament are o ușă care dă spre sufrageria apartamentului lor, dar ușa aceea e zidită - ca un perete din cărămizi. Doar că... 

...Apartamentul acela nu e atât de gol. Și nu, să nu vă imaginați că mă refer la fantome, stafii sau altele de genul. E ceva mult mai straniu, ciudat, la care nu v-ați fi așteptat niciodată. N-am să vă spun ce e; aveți tot dreptul să fiți la fel de uimiți ca mine.
-(...)Nu vreau tot ce vreau. Nimeni nu vrea tot ce vrea. Nu cu adevărat. Ce farmec ar avea să am tot ce-mi doresc? Așa, cât aș bate din palme. N-ar mai conta. Ce-ar mai rămâne?
Coraline trebuie să dea dovadă de un mare curaj și o mare stăpânire de sine. E atât de curajoasă încât după ce termini cartea nu-ți mai vine să-i zici „fetiță”. Trebuie să-și salveze părinții și propria lume - dar între timp apar alte sarcini pe care nu vrea să le lase neîndeplinite. Nu vrea să fugă - vrea să învingă.

-(...)Mi-a zis că e cealaltă mămică a mea, dar pe mămica mea adevărată n-am mai văzut-o niciodată.
-Fugi, zise prima voce - o altă fată, se gândi Coraline. Fugi cât încă mai ai suflu în plămâni și o inimă caldă. Fugi, cât mai ai minte și suflet.-N-o să fug, zise Coraline. Mi-a luat părinții. Am venit să-i iau înapoi.-Ah, dar o să te țină aici și zilele o să se prefacă-n praf, frunzele o să cadă și anii o să treacă unii după alții, ca tic-tacul unui ceasornic. 
-Nu, zise Coraline. N-o să mă țină.

 -Fugi, copilă. Pleacă de-aici. Vrea să-ți fac rău, să te țin aici pentru totdeauna, ca să nu termini niciodată jocul și să câștige ea. Mă silește să-ți fac rău. Nu mă pot împotrivi. 
-Poți, zise Coraline. Fii curajos. 

Coraline e o poveste frumoasă, chiar dacă puțin horror. Prețuirea și aprecierea părinților (chiar dacă uneori nu sunt pe placul nostru), faptul că n-ar trebui să te dai bătut, mereu există o cale și că cei ce nu iubesc se prefac în monștri sunt câteva dintre lecțiile din spatele poveștii.
-Vrea să simtă că iubește ceva, cred, zise pisoiul. Ceva ce nu este ea.
Era adevărat: cealaltă mamă o iubea. Dar o iubea așa cum un avar își iubește banii, sau cum își iubește un dragon aurul. În ochii din nasturi ai celeilalte mame, Coraline știa că ea era o proprietate, nimic mai mult. Un animal de companie tolerat, al cărui comportament n-o mai amuza.
Totodată, nuvela aceasta nu e numai despre lucruri stranii și case vechi - e despre iubire, curaj, voință și încredere. Mi-a plăcut atât de mult povestea, încât am dat pagină după pagină, citind în aproape orice timp mort. Mi s-a părut foarte profundă, una dintre acele cărți proaspete, care aduc cu adevărat ceva nou și excelează prin mesajul transmis, prin substratul poveștii.

Mi-a plăcut foarte mult conceptul ascuns al acestei cărți, acela că fiecare ne putem transforma în niște monștri fără inimă. Fiecare suntem la doar un pas de a ne urâți și mai mult, prin fiecare lucru rău pe care îl facem. La fel ca a doua a mamă, ne împietrim inima tot mai mult, insistând vehement în starea noastră, fără să facem ceva ca să ne ridicăm din ceea ce am ajuns - adică fără să ne recunoaștem greșeala și să o reparăm. Continuăm, implicându-ne într-un lanț de decizii greșite, fără să ne oprim un pic în loc pentru a medita la ceea ce facem.

Coraline, pe de altă parte, este exemplul unui suflet curat, plin de candoare, a copilului ce întâmpină situația care-l maturizează; trebuie să-și ia viața în propriile mâini și chiar să-și salveze părinții.  Un pas important în a-și învinge temerile este ca și Coraline să recunoască: îi e frică. Însă știe un lucru - ea e exploratoare și n-are să se dea bătută. Fiindcă se numește curaj atunci când faci un lucru de care ți-e frică și pe care îl evitai.

Deși sunt multe lucruri frumoase pe care orice copil le poate învăța din carte, nu cred că e tocmai potrivită pentru copiii sub opt ani. E prea înfricpșătoare pentru copiii mici, deși stilul autorului nu-i va plictisi. Cred că pentru copiii peste opt-zece ani e o lectură destul de potrivită. Eu nu am avut probleme (haha), deși m-au uimit, totuși, ciudățeniile de pe alocuri. Oricum, a fost o lectură ușoară și frumoasă, așa că i-am dat 5 stele  pe GoodReads. 


Ilustrațiile realizate de Chris Ridell mi s-au părut tare frumoase, chiar dacă sunt puțin (sau mai mult) înspăimântătoare. Ele sunt plasate în ediția de față la începutul fiecărui capitol, cu o scurtă mențiune sub ele, extrasă din capitolul care urmează (ca și cele care apar în cărțile de Jules Verne în colecția aceea veche, cartonată).

Mulțumesc celor de la Târgul Cărții pentru șansa de a citi această carte. Totodată, pe site-ul librăriei și anticariatului TârgulCărții.ro, AICI, se găsesc o mare varietate de cărți frumoase pentru toate gusturile.
Simina.

vineri, 30 decembrie 2016

„...Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee - Recenzie

Simplă, emoționantă, profundă - într-un cuvânt, impresionantă. O carte citită  și iubită de generații și oameni de toate vârstele. O creație simplă dar complexă în numeroasele teme pe care le abordează.

Acest bildungsroman urmărește câțiva dintre anii copilăriei unei fetițe, Jean Louise, poreclită Scout din cauza felului său băiețos de a fi, alături de fratele ei, Jem, și maturizarea lor în acești câțiva ani. Cu mama decedată acum mult timp și un tată avocat, cei doi copii își trăiesc cei mai frumoși ani ai vieții într-o societate plină de prejudecăți și rasism, în ținutul Maycomb-ului, Alabama, pe timpul crizei economice.

Deși celor doi copii le lipsește mama, decedată când Scout avea doar doi ani, sunt crescuți cu multă grijă și dedicare de tatăl lor, Atticus, care încearcă să le dea o educație cât mai bună, fără a fi în vreo privință exagerat și fără să încerce a „tăia” inutil libertatea odraslelor sale. Un rol destul de important în educația și viața copiilor o are și negresa Calpurnia, bucătăreasa casei, tratată cu mult respect și generozitate de Atticus, care o consideră parte din familia lui.


Arthur Radley este un tânăr pe care cei doi copii nu l-au văzut niciodată ieșind din casă și despre care se zvonește că ar fi un strigoi - căci nimeni nu l-a mai văzut de mai bine de douăzeci de ani să fi ieșit măcar pe verandă. Scout și Jem devin foarte curioși, ca orice copii, în legătură cu Bau Radley (după cum l-au poreclit cei doi) și încearcă împreună cu Dill, noul lor prieten, să-l ațâțe pe Bau - prin tot felul de idei năstrușnice - ca să iasă. În afară de asta, pun la punct chiar și un joc, un fel de scenetă despre una din „crimele minore” ale lui Bau Radley, pe care Atticus o observă și-i somează pe copii să înceteze.

A doua parte cuprinde și un proces în care este implicat un tânăr negru, acuzat de violarea unei femei albe. Teme precum prejudecățile rasiale, violul, dreptatea făcută de Curte și multe altele sunt dezbătute astfel cât mai simplu, dar profund, și toate trec prin prisma sufletului unui copil.
-Nu știu spectacol mai dezgustător decât un alb care se înjosește ca să profite de ignoranța unui negru. Să nu ne amăgim: toate se adună și, într-o bună zi, va trbui să dăm socoteală pentru toate.

Mi-a plăcut foarte mult Atticus; este un adevărat model ca părinte. Își educă odraslele pe căile cele mai frumoase posibil, fără bătaie sau mușamalizare: încearcă să fie un exemplu cât mai bun și face totul în așa fel încât să se poată uita în ochii copiilor lui fără să clipească; nu le ascunde copiilor chestiunea procesului, le răspunde mereu la întrebări (chiar și atunci când Scout a întrebat ce e acela un viol) și le vorbește în limbajul său de avocat, într-un mod în care ei să poată înțelege totuși ceva, explicându-le orice ar vrea să știe pe înțelesul lor fără să se joace cu adevărul.


 El e unul dintre acele personaje minunate pe care ai vrea să-l întâlnești în realitate; care te impresionează și te face să-ncerci să te schimbi, să-i urmezi exemplul minunat. El poate fi unul dintre acei oameni care fac lucruri extraordinare fără să debiteze, el e poate tatăl de pe strada ta care ar face orice pentru copiii lui sau profesorul care te-a influențat în cel mai frumos mod posibil.
Atticus nu era prea puternic, și avea de fapt aproape cincizeci de ani. Când noi, copiii, l-am întrebat odată de ce era atât de bătrân, ne-a răspuns că începuse viața târziu, ceea ce ni se părea că-i cam umbrește aptitudinile și virtuțile bărbătești.
 – S-ar putea să auzi la școală vorbe urâte în legătură cu procesul, dar te rog să faci pentru mine un lucru: ține capul sus și pumnii jos.
Prejudecățile, defectele omenești, faptul că toți suntem egali - toate aceste subiecte apar în carte și despre ele se scrie într-un mod frumos - simplu, dar profund.  La fel și rasismul, divergențele dintre albi și negri, drepturile egale pentru orice rasă și culoare.
(...)Nu, Jem, eu cred că existe un singur fel de oameni: oameni pur și simplu. 
(...)ori de câte ori un alb trage pe sfoară un negru, albul acela, oricine ar fi el, oricât ar fi el de bogat sau de obârșie oricât de nobilă, ei bine, albul acela este un om de nimic!
 –(...)Pentru ei, Tom nu era Tom, ci un prizonier care încearcă să evadeze. 
Mi-a plăcut mult ideea că inocența n-ar trebui distrusă.  De fapt, cred că Bau Radley e unul dintre cei care s-au săturat să vadă răutatea și ura oamenilor, să vadă cum inocența, candoarea și bunătatea e distrusă, așa că a ales calea grea, dar mult probabil sigură: izolarea de ceilalți atât cât să nu mai asiste la decăderea societății - ceea ce nu l-a împiedicat să trăiască în ea în continuare. Nu vă spun mai multe despre el, e unul dintre personajele mele preferate și sigur îl veți iubi după ce o să-l cunoașteți.
(...)Cred că încep să înțeleg de ce stă Bau Radley de atâta amar de vreme încuiat în casă... Fiindcă vrea el să stea închis în casă!
 Aș prefera să tragi în cutii de conserve, în curtea din dos(...)e păcat să ucizi o pasăre cântătoare!
Cartea s-a ridicat peste măsura așteptărilor mele; cred că oricât de mult mi-aș fi dorit de la această carte, tot mi-ar fi oferit mai mult.

Stilul autoarei e pur și simplu... cald. Lee are un fel de a povesti totul care nu se compară cu nimic din ceea ce am citit până acum. Are o cursivitate incredibilă, fără să exagereze cu dialogul sau să limiteze descrierea. Felul ei de a scrie e original, autentic, pur și simplu genial - ceea ce m-a făcut să dau paginile una după alta, fără să mă plictisesc măcar un moment. Iar Harper Lee a devenit scriitoarea mea preferată.

Vă recomand cu toată căldura de care sutn capabilă această capodoperă cu care, delectându-vă, sigur veți învăța multe; veți avea parte, de asemenea, și de o poveste impresionantă.
Simina.

miercuri, 28 decembrie 2016

„Copila-Stea” de Jerry Spinelli - Recenzie | Despre bucuria și suferința de a fi unic

Titlu: Copila-Stea
Autor: Jerry-Spinelli
Titlu original: StarGirl
Editura: ART
Data primei publicări: 2000
Data apariției (prezenta ediție): iunie 2014
Nr. pagini: 255
Ilustrator: Mircea Pop


Jerry Spinelli s-a născut la 1 februarie 1942, în Norristown, Pennsylvania și a devenit un autor de cărți pentru copii foarte cunoscut. Deși când era mic își dorea să fie jucător profesionist de baseball, s-a hotărât că vrea să fie scriitor la șaisprezece ani, când i-a fost publicat un poem în ziarul local. Prima sa carte a fost publicată la vârsta de patruzeci și unu de ani. Locuiește în Pennsylvania cu soția și copiii lor. 

O carte pe care trebuia s-o citesc atunci când mulți oameni din jurul meu mă urau fiindcă eram ALTFEL

M-am întrebat despre ce e de fapt cartea asta?! Eram puțin confuză cu privire la subiect, crezând inițial că este vorba cu adevărat de o fată coborâtă din spațiu pentru a crea o poveste fantastică, plină de magie și întâmplări paranormale la o școală obișnuită. 

De fapt, povestea se axează pe o adolescentă nu tocmai obișnuită, dar cu siguranță nevenită de pe altă planetă. Copila-Stea e carismatică, frumoasă, veselă și - mai ales - diferită.

Lumea crede că e venită de pe o altă planetă sau că părinţii ei sunt acrobaţi la circ. Din ziua în care apare la liceul din Mica, Copila-Stea Calaway surprinde printr-o feerie de sunet şi culoare. Îmbracă rochii lungi şi chimonouri, cântă la ukulele, râde şi dansează. Întreaga şcoală e cucerită de apariţia exotică ce sparge tiparele. Impresionat e şi Leo Borlock, elev în clasa a unsprezecea, pe care Copila-Stea îl cucereşte cu un surâs. Dar oamenii sunt schimbători şi capricioşi, iar cei ce ies din rândul lumii nu sunt văzuţi mereu cu ochi buni. Îndrăgostit, Leo încearcă să o convingă să devină o fată pe placul tuturor, chiar dacă asta presupune renunţarea la tot ce o defineşte.


Probabil faptul că m-am identificat cu protagonista cărții, având și eu amintiri nu tocmai plăcute despre oameni care te evită fiindcă ești diferit, m-a făcut să înțeleg mai bine mesajul pe care autorul dorește să-l transmită, și anume faptul că a fi unic nu e ceva rău; că toți suntem diferiți și putem rămâne așa, nimeni nu poate să ne oblige la tipare și identicitate. Pentru că asta înseamnă tiparele - niște perspective eronate ale societății despre cum ar trebui să fii. Și dacă e să fie după oameni, ar trebui să fii ca ei - și niciodată n-o să fii cum trebuie, niciodată n-o să le placi, iar încercarea de a fi plăcut tuturor este calea spre a deveni identic. 


- Stimatul Senor spune că există o singură întrebare.
-Care?
- Spune că totul se reduce la, sper că traduc bine: A cui afecțiune e mai importantă pentru tine, a ei sau a celorlalți? Senor spune că totul va decurge din acest răspuns.(...) mi-am dat seama că înțelesesem perfect întrebarea. Doar că nu voiam să dau un răspuns.

Nu mă așteptam la un mesaj atât de profund din partea acestei cărți, atât de simplu expus cititorului; de aceea, cred eu, e o lectură potrivită inclusiv pentru copii un pic mai mari și adolescenți. Și - de ce nu? - pentru adulții care trăiesc în monotonie. Este, cu siguranță, o carte despre bucuria și suferința de a rămâne unic și deosebit într-o lume care vrea să te modeleze după bunul plac.


Cât despre aspectele negative ale cărții, cred că i-a lipsit ceva. E vorba despre stilul autorului; cumva, descrierile făcute mi s-au părut puțin lipsite de ceva - și parcă n-aș putea spune exact ce anume... Poate puțin lipsite de esență? Am avut impresia că modul în care autorul descria ceva era puțin superficial. Dar în afară de asta, mi s-a părut că uneori atmosfera creată e puțin seacă. Nu te  face să trăiești intens povestea, nu e o atmosferă cu care te acomodezi și din care nu mai vrei să evadezi. E... seacă.

Mi-a displăcut și faptul că se trecea prea repede de la descrierea propriu-zisă la narațiune, iar alteori mi s-a părut că se lungește prea mult, lucru predominant tot în capitolul treizeci și unu.

Călătoria în timp de la sfârșitul cărții mi s-a părut un aspect genial al cărții, deși în multe alte cărți se întâmplă ca la sfârșit să existe o privire de ansamblu asupra viitorului, a ceea ce s-a întâmplat cu personajele după ce povestea lor prezentată în carte s-a încheiat.

Ilustrațiile cărții, realizate de Mircea Pop, mi s-au părut simple și foarte frumoase. Din acest punct de vedere cartea, ca obiect în sine, merită să fie explorată.


Vreau să le mulțumesc celor de la Târgul Cărții, care mi-au oferit șansa de a citi Copila-Stea și a face împreună cu autorul o analiză asupra unicității. Cartea este disponibilă AICI, cu reducere de 31%. De asemenea, pe site-ul librăriei și anticariatului TârgulCărții.ro puteți găsi diverse cărți, pe gustul tuturor. 
Simina.

duminică, 25 decembrie 2016

Dashing Through the Snow Book Tag

Am primit un alt tag minunat de la Roxi și țin să-i mulțumesc pentru că mă nominalizează la toate tag-urile acestea frumoase.

Am încercat să traduc cât de cât aceste cerințe.

1. O carte pe ți-ar plăcea s-o găsești sub brad. 

2. O carte pe care ai citi-o în timpul sezonului de Crăciun.

Cu ocazia asta le mulțumesc autorului și editurii Univers! 


3. Filmul tău preferat de Crăciun. 

Pe lângă filmele Singur acasă îmi place să mă uit la animații. Azi am văzut Viața și aventurile lui Moș Crăciun, o animație genială făcută după cartea cu același nume scrisă de Frank Baum. 


4. Îți place zăpada?

Da. Îmi place să merg afară și pur și simplu să mă joc în zăpadă, să o arunc în aer ca și cum ar fi praf de zâne, să mă cațăr pe troiene ca și cum ar fi Alpii sau marele Everest, mai ales că am o motivație destul de mare cu o soră mică și rapidă ca un titirez care trebuie să-și consume energia cumva (iar eu par întotdeauna varianta cea mai bună).



5. Numește un personaj cu care ți-ar plăcea să petreci ziua de Crăciun. 

Elizabeth sau Jane din Mândrie și prejudecată.

6. A da sau a primi? 

Îmi place mult să fac cadouri celor dragi sau chiar celor pe care nu-i cunosc atât de bine, cum a fost la Secret Santa. E distractiv și suspansul e foarte mare gândindu-te dacă o să-i placă sau nu. Și bucuria pe care o faci oamenilor cred că e o sursă foarte bună de bucurie personală. 

Pe de altă parte, îmi place și să primesc. Dar a primi și a dărui nu se referă doar la lucruri materiale; mie îmi place mult să dau sau să primesc îmbrățișări. E un obicei deja, care mă face mereu să mă simt mai bine. Iar timpul pe care-l petrec cu alte persoane e un cadou minunat pentru ei, și sunt sigură că fiecare și-ar dori să petreacă mai mult timp cu o anumită persoană. Și a te ruga pentru o persoană înseamnă a dărui.
Gândește-te la un copil căruia îi dăruiești o jucărie: devine entuziasmat și e foarte, foarte bucuros.  A dărui și a primi, dar mai ales a dărui, căci de aici începe și a primi, sunt lucruri inefabile! 

7. În ce loc ficțional ți-ar plăcea să petreci Crăciunul? 

În împărățiile mărețe și frumoase descrise în basme. Oricare dintre ele. 



8. Cea mai scumpă amintire de Crăciun?

Ah, am multe amintiri frumoase, dar aleg să vă spun că atunci când aveam vreo trei ani m-am trezit în dimineața de Crăciun și am mers cu mama la brad. Am găsit sub el un urs de pluș pe care încă-l mai am și în momentul de față e ursoaica Cocolina pe care și soră-mea o îndrăgește foarte tare. Țin minte că magia m-a năpădit în momentele acelea și am îndrăgit instant jucăria. Totul a prins un contur mai sclipitor și parcă în clipa aceea am știut că jucăria aia o să fie un tovarăș de viață ani întregi. De atunci, mereu mă simțeam în siguranță când aveam jucăria cu mine și simțeam că sunt capabilă de magie când mă jucam cu ea. Magia s-a produs în momentele de sub brad...




9. Poți să spui Christmas de trei ori la rând foarte repede și să pronunți corect?

Da. Nu a fost așa greu. 
Crăciun fericit!

Ho-ho-ho,
Simina.

All I Want for Christmas Book Tag

Am avut plăcerea să fiu nominalizată de Roxi Adina la un tag foarte drăguț de Crăciun. Îi mulțumesc foarte mult și... să-i dăm drumul! 

Vreau să menționez că am încercat să traduc cerințele tag-ului, așa că îmi cer iertare dacă găsiți vreo neregulă în diferența dintre cerințele în engleză și cele în română, traduse de mine.

1. Ce caracter fictiv vrei să-ți lase Moșul sub brad? 


Pe Nono din cartea cu același nume, pentru că e un urs de pluș atât de deștept și sigur s-ar înțelege de minune cu Cocolina, ursoaica pe care am găsit-o sub brad pe când aveam vreo trei ani... 


2. Ce personaj vrei să săruți sub vâsc? 


Bingley.

3. Scrii lista de Crăciun pentru Moșul, care sunt top cinci cărți din ea? 

Vinegar girl de Anne Tyler
The girl nobody wants de Lily O'brien
Un băiat numit Crăciun de Matt Haig
Pânza Charlottei de E.B. White
Kinderland de Liliana Corobca

4. E Secret Santa la Hogwarts, ce îți dorești cel mai mult să primești? 

Nu am citit seria Harry Potter și nu sunt tocmai fană, dar aș vrea cărți. Sunt convinsă că au biblioteci mari acolo, câteva cărți clasice în plus nu mi-ar strica.



5. Dacă ai petrece o zi cu actorii personajelor din filmul după o anumită carte, ce ai alege? 

Actorii din Baltagul.

6. Ce animal fictiv ți-ar plăcea să-l înlocuiască pe Rudolph și să fie capabil să zboare pe acoperișul tău? 

Un unicorn, cu siguranță. 



7. Dacă ai invita zece personaje fictive la petrecerea de anul nou, pe cine ai alege? 

Coraline, Micul prinț, Copila-Stea  din cărțile cu aceleași nume, Jacob, Emma, Enouch, Millard, Hugh, Behir, și Olive din seria Miss Peregrine, deși aș vrea să-i pot invita pe toți deosebiții din această serie.


8. Ce personaj ar face un Moș Crăciun bun (nu din cauza aparențelor, personalitatea contează)? 

Abe din Miss Peregrine.

Crăciun fericit!

Ho-ho-ho, 
Simina.



Secret Santa | Blogger edition: 2016 - Cadouri între bloggeri




Anul acesta am participat la un Secret Santa între bloggeri, lucru pe care îmi doream de mult timp să-l fac și atunci când mi s-a propus, nu am stat prea mult pe gânduri înainte să accept.


Acest Secret Santa presupune, după cum probabil bine știți, ca un număr de oameni să-și ofere reciproc cadouri. Nimeni nu știe de la cine primește cadoul și - evident - n-are voie să-i spună celui care trebuie să-i dăruiască un cadou.

Eu am primit un cadou foarte, foarte frumos de la Cristina Oțel, scriitoarea și bloggerița pe care o puteți găsi aici. Să vedem ce mi-a trimis dacă tot zice Simina că e atât de frumos.

Am făcut o fotografie și pachetului, desigur, însă nu a ieșit atât de bine și, pe deasupra, am ales să imortalizez tocmai partea pe care erau trecute adresele, așa că n-o să mai atașez imaginea cu coletul aici. Oricum am mai spus că n-a ieșit atât de bine! 😆

Trebuie să menționez că am avut parte de ajutor la despachetare, din partea soră-mii, entuziasmată și ea. 😍
      În schimb, voi atașa fotografia cu prima carte primită: biografia artistei Adele. Am văzut această carte de black friday pe Elefant și mi-o doream destul de mult, având în vedere că Adele e una dintre cântărețele mele preferate. Îmi permit să spun că merită apreciată pentru faptul că e unul din oamenii care respectă muzica și își duce munca la rang de artă. Și coperta e foarte, foarte frumoasă, cartonată și cu o imortalizare a Adelei în timp ce cântă.
A doua carte primită e Tot ce nu ți-am spus de Celeste NG, pe care mi-o doream de asemenea foarte mult. Auzisem de ea și am observat că multă lume o citește, iar coperta e genială(!) și mă face foarte curioasă în legătură cu se ascunde în paginile cărții.
De asemenea, am primit un borcănaș (dacă îi pot spune așa) foarte drăguț care îmi place enorm de mult! Deocamdată l-am  pus sub brăduț, arăta prea bine ca să nu-și afle locul acolo, măcar în perioada asta - după aceea plănuiesc să-l așez frumos pe raftul cu cărți.
În frumusețea de mai sus erau și câteva cadouri micuțe, decorative, colorate și tare, tare frumoase. Îmi plac tare mult și am observat că la lumină strălucesc și pe materialul colorat în care sunt învelite se văd niște fulgi de nea. Și-au găsit locul sub brad, de asemenea. 😺
Tot în spiritul livresc am primit și două semne de carte cu autografele a doi scriitori! Am atașat și câte o imagine cu fiecare-n parte, mai sus. 😃
Am primit și două stickere în legătură cu cartea Dearly departed care îmi plac foarte mult, mai ales din cauza citatului bine-cunoscut de pe ele.
Am mai primit și un semn de carte inimioară, făcut de mână, pe care soră-mea l-a desfigurat puțin fără să vrea, desigur, și care îmi place enorm! ♥
Nu știu dacă vă dați seama ce e aici...
...e o brățară cu bufnițe! Trebuie să vă spun că am fost foarte entuziasmată de ea, căci îmi plac tare mult bufnițele! Brățara asta e genială, căci are mai multe bufnițe, nu doar una, și, și... și pur și simplu e genială! Vă las mai jos câteva imagini cu fiecare bufniță în parte:
Era și o corpniță printre bufnițe și mărgele, care îmi place la fel de mult!
Am primit și o ramă pentru fotografii care avea inițial imaginea cu fetița care se roagă (care îmi place de asemenea și am s-o pătrez), pe care am scos-o ca să pun o altă fotografie. Rama e albă, pufoasă, sclipitoare și tare, tare drăguță! Are la spate și un suport care rama să poată sta „în picioare”.

Mă bucur că am participat la acest Secret Santa, care a fost organizat de Oni de la Books vs Reality și Alexandra de la Pierduți în literatură. 

Cristina mi-a făcut un cadou genial pentru care îi mulțumesc din suflet! Parcă m-ar cunoaște de o viață, hehe!

Vă las și blogurile celorlalți cititori care au participat la acest Secret Santa, ca să vedeți ce au primit și ei:

Ștefi - Books and Stuff,   Daria - Cărțile Nopții,   Amalia - Cărți la puterea a doua,   Julia - Cărți cu colți, Cristina - Cristina citește și gătește, Oni - Books vs Reality, Roxana - Falling in love with books, Simona - Pălărisme, Roxana Adina - Gânduri despre cărți, Răzvan - Răzvan's bookshelf, Alexandra - Pierduți în literatură, Dweenie - The Fictional Universe, Ioana - Twistinmysobriety.

Crăciun fericit, cititori!

Ho-ho-ho,
Simina.

Crăciun fericit, dragii mei cititori!



Crăciun fericit tuturor, dragi cititori!

Vă doresc numai bine și un Crăciun așa cum vă doriți, plin de lumină și bucurie! Fiți cu cei dragi, lăsați munca atât cât puteți, bucurați-vă de oamenii din jurul vostru, de minunea care sunteți, petreceți-vă timpul cu cei dragi și cu Hristos, căci azi e ziua lui și fiecăruia îi place să-și petreacă ziua cu cei pe care-i iubește, nu-i așa? Iar El ne iubește și vrea să petreacă măcar această zi cu noi. Așa că lăsați grijile lumii și bucurați-vă alături de cei iubiți și de Hristos!

Crăciun fericit, bucurie și lumină!

Ho-ho-ho,
Simina.

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Festive Christmas Book Tag


Am fost nominalizată la un tag foarte drăguț de către Oni de la Books vs Reality, căruia îi mulțumesc.

Am încercat să traduc cerințele acestui tag, așa că nu vă garantez că am excelat în a o face. Să-i dăm bice!

1. O familie ficțională cu care ți-ar plăcea să petreci cina de Crăciun? 

Cred că aș alege familia Janei din Mândrie și prejudecată de Austen, neapărat alături de Darcy, Bingley și verișorul Collins cu soția lui.

2. Un anumit element livresc pe care ți-ar plăcea să-l primești cadou? 


Cănile acestea sunt foarte frumoase!


Și bluza aceasta, să fie o mărime mai mare, o bluză mare și lălâie, numai bună de purtat în casă, într-o zi în care citesc.

3. Un personaj ficțional care crezi că ar face un elf de Crăciun perfect? 

Un elf? Adică să împartă cadouri și să fie în spiritul Crăciunului? Hmm, cred că Noah din Mara Dyer. Începutul, nu numai pentru că e foarte bogat, ci și pentru că el cunoaște sentimentele celorlalți și așa ar ști să facă niște cadouri perfecte.



4. Potrivește o carte cu o melodie de Crăciun, care să se îmbine perfect.

Poveste de Crăciun și colinda We wish you a merry Christmas.


5. Bah Humbug. O carte sau un personaj fictiv de care ai fost dezamăgită și ar trebui să fie pus pe lista de obraznic?

Robert Eisner din Domnișoara Einstein de Philip Sington.


6. O carte sau un personaj fictiv care crezi că merită mai multă dragoste și apreciere și să fie pus pe lista celor buni?

Domnul Iliuță din Elevul Dima dintr-a șaptea, chiar dacă inițial nu a crezut în proiectul arpetiștilor și avea impresia că e doar o joacă de-a băieților. Nu că ar fi neapărat pus pe lista celor răi, însă profesorul Iliuță a fost mereu cinstit cu liceenii și i-a ajutat, mereu de partea lor. 


7. Roșu, auriu și verde. O copertă care te face să te simți în spiritul Crăciunului. 


8. O carte sau o serie pe care o iubești atât de mult, încât vrei ca toată lumea s-o găsească sub brad anul ăsta ca s-o poată citi și iubi de asemenea? 


E genială. 

Dau acest tag mai departe tuturor celor care doresc să-l facă.

Crăciun fericit și lecturi crăciunești! 

Ho-ho-ho,
Simina.