luni, 23 ianuarie 2017

Citate „Miradoniz” de Gheorghe Tomozei

Dacă are minți atât de înțelepte satul acela nu pare a fi tot atât de sărac.
Ți-am spus, tu taci altfel decât noi... Când taci și ne privești cu ochii țintă, ne îmbătrânești, Mihai. Ne grăbim să ne găsim vini imaginare... Astăzi, aruncând o privire, o „repede ochire”, cum îți place să zici, prin manuscriptele tale, m-a cuprins un fel de frig...

Tu trebuie să fii în primul rând Eminovici. Sînt mulți Mihai în țara noastră, Eminovici, dar, de va fi ceva de capul tău, ar fi numai unul.

— Vezi, Eminovici, aici e universul meu, cosmosul meu. Cărțile mă răpesc vieții reale și mă consacru lor cu devoțiune. Niciodată nu mi-am dorit mai mult în peregrinările mele,  decât o odaie simplă, văruită la un an odată, în care să așez o modestă masă de brad. O ladă cu cărți, un clondir în care să pun lumânarea și, dacă îmi bate cineva în geamul chiliei și e timp de taifas, o sofa roșie. Nu mă îndoiesc, orice gând ar avea tătâne-tău cu tine tu vei fi un om de carte. Hotărât, cărțile te-au ales și ele vor fi rostul vieții tale...

— (...)Trebuie să cercetezi cu dragoste și răbdare trecutul românilor, dragul meu, în istorie vei găsi pilde minunate despre nobleța neamului nostru, despre mândria lui de a fi liber. Mai ales asta...
— Ați fi atât de bun să-mi împrumutați câteva cărți? 
— Ție îți dau, Eminovici, deși sunt tare avar cu cărțile.

Dar nu plăcerea de a sorbi din halbele verzi (...), ori de a-l combate pe blajinul profesor de limbământ îl ține legat de scaun pe rumenul popă Veniamin.

— Prietenul tău a trăt și a murit fericit. Toți oamenii l-au îndrăgit, copile, și trebuie să începi să te deprinzi și cu gândul că într-o zi îi vei coborî sub iarbă și pe părinții tăi.
Își vedea netulburat de treburile moșiei cu afaceri tot mai încurcate prin cancelariile cu miros de cerneală stătută a Botoșanilor. Târziu, Raluca găsește cu cale să-l încunoștiințeze că odrasla lor a împlinit șase luni, ori un an, că a început să meargă, că a rostit primul cuvânt și că acela a fost tată (singura nevinovată minciună a Ralucăi, pe care, firesc, copiii o cheamă pe nume pe ea întâia oară) ori că are doi dinți și râde cu ei toată ziua...

5 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. ^___^ Heei, mă bucur că ai trecut pe-aici. Toate cele bune, Laura! :)

      Ștergere
  2. Vaaai, ce frumoase citate! Tare-mi place că faci așa și pui o postare separată cu citatele frumoase pe care le selectezi din cărți.
    Profesor de limbământ? :))) OK, asta-i tare.
    Serios, mi-au plăcut tare mult citatele. Bravo ție. Sper să citesc și eu cartea. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a plăcut tare mult cartea și nu se putea să nu postez aici citatele astea. Mi-au plăcut tare mult. :)
      Da, da, profesor de limbământ. Iubesc expresia asta. Haha. :)

      Ștergere