sâmbătă, 11 februarie 2017

RECENZIE „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen


Când domnul Bingley, un june cu nume bun și o avere considerabilă vine în Hertforshire, doamna Bennet vede oportunitatea perfectă pentru a-și mărita una dintre cele cinci fiice încântătoare. Răsturnările de situație, momentele de cumpănă, dar și evenimentele fericite nu lipsesc din această carte care a devenit unul dintre cele mai celebre romane de dragoste, o carte citită și adorată de generații.

Cred că aproape toate fetele de vârsta mea și chiar tinerele femei visează sau au visat măcar o dată să trăiască în societatea aristocratică a secolelor XVIII-XIX, să aibă ca pretendent un tânăr june frumos și nobil, care s-o cucerească prin dansuri, scrisori, declarații și alte fantasme din astea. Chiar ar fi tare frumos, sincer, dacă în societatea de atunci nu ar fi existat regulile și lucrurile impuse atât de dur tinerelor fete și nu numai.

Până acum, mi-am format ideea că în centrul cărții stau Bingley și Jane, prima fiică a soților Bennet, de care se îndrăgostește noul venit. Și între cei doi se produc scântei, dar pe mine m-au încântat mult mai mult Elizabeth și Darcy, pretendentul ei, care sunt, de altfel, și personajele centrale ale cărții.

Elizabeth este frumoasă, dar și inteligentă — o femeie care pare să aibă toate calitățile, numai rude nobile nu. Îl cunoaște pe Darcy la un bal, dar mai târziu află că este un om arogant și mândru, iar zvonurile care circulă mai târziu pe seama lui o indignează de-a dreptul.

Amândoi sunt niște personalități puternice, minți cultivate, genul acela de personaje pe care le adori doar prin modul lor de a gândi și de a se purta, care s-ar potrivi atât de bine, dar care e puțin probabil să fie împreună.

Și totuși,  Darcy îndrăgostește de Elizabeth, iar aceasta îl respinge din cauza zvonurilor care circulă pe seama lui. Mi se pare ciudat, totuși, că Elizabethei o se „luminează mintea” și decide să-i acorde o șansă domnului Darcy doar după ce trece împreună cu unchiul și mătușa ei pe la proprietățile pe care le deține. Știu că autoarea construiește povestea în așa fel încât între cei doi să existe o dragoste pură, fără ca bunurile materiale să intervină, dar mi se pare că autoarea a făcut să pară că Lizzy îi acordă lui Darcy o șansă doar din cauza banilor lui.

În ciuda acestui lucru, cele două personaje se numără acum printre preferatele mele. Au fost singurele pe care am reușit să le agreez pe tot parcursul lecturii. Pe de altă parte, au fost și personaje pe care nu le-am plăcut, ba din potrivă. Vărul fetelor, domnul Collins, e unul dintre  cele mai detestabile personaje din toată literatura pe care am citit-o până acum, alături de „cunoștința lui personală”, Lady Catherine. Într-adevăr, autoarea a reușit să creeze două personaje care reflectă perfect defectele omenești din acele vremuri, precum și din prezent.

Tot în rândul personajelor dezagreabile intră și doamna Bennet, care nu doar pare, ci și este uneori lipsită de bun simț. Desigur, orice mamă ar face tot ce-i stă în putință pentru binele copiilor ei, înțeleg asta, dar lipsa de educația și nerozia pe care ea o arată în unele momente te fac pur și simplu să citești mai repede doar ca să treci mai repede prin scenele doamnei Bennet. De asemenea, Lidya, una dintre fiicele ei, nu e nici ea mai cultă sau cu mai mult bun simț. Kitty, deși studiază foarte mult și vrea să pară inteligentă, sfârșește prin a-și arăta și mai mult defectele, iar Mary e destul de deșteaptă ca să devină o femeie educată și demnă de admirație, însă ignoranța tatălui său, care se amuză pe seama prostiei celor din jurul ei, nu o ajută deloc, cum nici Elizabeth sau Jane nu îi oferă destulă atenție.
Apropo de Jane, mi-a plăcut foarte mult caracterul acestui personaj, deși sufletul său pur și bunătatea pe care o arată tuturor pot părea de necrezut. Delicatețea și faptul că îi pasă de alții mai mult decât de ea m-au făcut să o simpatizez. Naivitatea ei absolută mi s-a părut uneori exagerată, căci se punea uneori în pericol doar fiindcă nu-i credea pe ceilalți în stare de lucruri rele.  În altă ordine de idei, nu m-a impresionat prea mult. E un personaj care, zic eu, aduce mai multă delicatețe și feminitate acestei lecturi, fiind și un model demn de urmat, dar în afară de asta nu are nimic deosebit.

 Au fost și personaje care inițial par niște „îngeri”, adevărați maeștri ai ipocriziei. N-am să vă spun, desigur, care sunt aceia, fiindcă aș strica, mai mult sau mai puțin, magia lecturii, fiindcă de aceste personaje se leagă enigme și răsturnăride situație din cele mai surprinzătoare. Am tras concluzia că, dacă nu mă obișnuiam cu ironia subtilă a autoarei, ajungeam să urăsc de-a dreptul cartea doar din cauza personajelor absolut detestabile.

Mi-a plăcut mult cum totul era descris până la cele mai mici detalii, eleganța și rafinamentul acelor vremuri, cu o măiestrie și o pricepere pe măsură. Deși uneori capitolele erau destul de lungi, nici nu-mi dădeam seama când se termina unul și începea altul, căci eram foarte absorbită de povestea cărții, mai ales spre sfârșit, când voiam să aflu cu tot dinadinsul ce se va întâmpla între Elizabeth și Darcy, dădeam paginile una după alta fără să simt oboseală sau plictiseală.


Mi-au plăcut evenimentele imprevizile (și dezastruoase) care compuneau o tentă atrăgătoare cărții și îi dădeau o notă dinamică. Faptul că răsturnările de situație s-au ivit exact atunci când mă așteptam mai puțin este cu siguranță un plus.

Mi-a plăcut atmosfera, povestea și ideea cărții. Am apreciat faptul că autoarea a reușit să mă facă să intru în poveste și să trăiesc intens acțiunea.

Mi-a plăcut foarte mutl cartea, deși meditând asupra ei mi-am dat seama că și-a pierdut puțin din impactul inițial pe care l-a avut asupra mea. Încă păstrez în inimă ce am simțit lecturând-o și iubesc personajele care m-au cucerit. Am dat cărții 5 stele ★ pe GoodReads și vă invit să o citiți și voi dacă sunteți în căutare de romane de dragoste cu personaje rafinate sau sunteți vrăjiți de atmosfera secolelor optsprezece-nouăsprezece.

Aștept, desigur, păreri despre carte în comentarii și impresii despre film, căci nu l-am văzut încă.😄😊
Simina.

12 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Sunt sigură că ți-a plăcut mult dacă numești cartea așa :D

      Ștergere
  2. Frumos roman! L-am citit când eram prin şcoala generală, drept urmare nu-mi aminteam mare lucru. Ai povesit atât de frumos despre el încât o să-l recitesc curând. Neapărat! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun venit pe blog! ♥
      Mulțumesc, mă bucur că te-am determinat să recitești cartea. :)

      Ștergere
  3. Felicitări pentru recenzie, Simina! Mi-a plăcut mult mai ales faptul că ai introdus și imagini.♥ N-am citit nimic de Jane Austen dar în orice caz romanul ăsta pare foarte interesant! ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe, totul are un început. Eu îmi dorisem de mult timp să citesc cartea și mă bucur că am început cu această carte, fiindcă mi-a deschis „apetitul” pentru celelalte cărți scrise de Jane Austen. :D Sper să aud în curând și o părere de la tine. :)

      Ștergere
  4. Waa, mereu mi-am dorit să citesc romanul ăsta, chiar dacă nu pare genul meu. Am totuși o presimțire că-mi va plăcea, pentru că pare că emană multă eleganță și delicatețe. Mulțumim pentru recenzie, Simina, lecturi frumoase în continuare! >:D<

    P.S. Te invit să faci un tag: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2017/02/the-book-courtship-tag.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred că îți va plăcea, am văzut ce romane de dragoste citești și cred că ți s-ar potrivi. :D
      Mulțumesc pentru tag, Roxi! ^__^ Lecturi frumoase și ție!

      Ștergere
  5. Cartea este foarte valoroasă. Nu am citit-o, am văzut filmul, dar am auzit multe păreri despre ea. Nu am găsit niciun nemulțumit până acum :) E bine că scrii cu sinceritate. Să o ții tot așa!
    Weekend frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine, n-aș putea să nu scriu cu sinceritate. M-aș simți prost, cred. Cât despre roman, eu cred că ți-ar plăcea. :) Sper s-o citești și să-mi spui cum ți s-a părut.

      Weekend frumos îți doresc și ție, Maria! ^__^

      Ștergere
  6. Prima data cand am citit cartea, eram in liceu, si ca mi-a luat foarte mult timp sa o parcurg pentru ca xpresiile si stilul autoarei ma depaseau putin la aceea vreme. Si tin minte ca o citeam pe sub banca, in timpul orelor, si ca atunci cand profesoara de engleza m-a "prins". nu am fost certata, ci laudata in fata clasei. Am recitit-o anul trecut, cand mi-am cumparat-o de la targul Gaudeamus, si la fel de dificila mi s-a parut, dar absolut minunata! Am recomandat-o tuturor prietenelor mele de la facultate :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ai avut o experiență atât de frumoasă cu profesoara, nu toți profesorii încurajează cu adevărat lectura, care este esențială în dezvoltarea unui copil/adolescent.
      Da, Jane Austen are un stil mai greuț pe alocuri, însă mi-a plăcut foarte mult. În ciuda expresiilor și paragrafelor uneori lungi pe care le folosește, rămâne o carte numai bună de lecturat chiar de prin clasa a șaptea-n sus. :D Și eu o recomand prietenelor, și tuturor, desigur, prin recenzie. :D
      Bun venit pe blog! ^__^

      Ștergere