marți, 14 aprilie 2015

Viviane (Onorabilul domn Jacques) - Andre Dhotel | Recenzie


Jacques Soudret, un tânăr respectabil ce a ajuns savant la Paris, se căsătorește cu o fată din ciudatul ținut Saumaie. Fericit și nepăsător totodată, acesta află intr-o seară că marea lui iubire, cu care s-a căsătorit, Viviane, a fugit. Gândul il duce la ipoteza că Viviane l-a inșelat pentru o iubire inșelătoare, adică și-a găsit un amant. Prins intre deznădejde și dor, el incearcă să afle de la oamenii din Saumaie informații despre Viviane, care l-ar putea conduce spre adevăr. Insă Saumaie este cu adevărat un ținut ciudat - la propriu. Și când vorbim despre asta, ne referim și la superstiții infricoșătoare sau neroade, pene de gaiță și o presupusă vrăjitoare din zonă.

In primul rând, mă scuzați că nu am atașat și o poză... insă cartea e veche, și nu am reușit să găsesc pe internet o poză de pe-acum.
   Cartea a fost minunată, nu a fost greu de citit. Vreau să spun... cum să mă explic ? Desigur, nu a fost una din acele cărți clișeice care se bucură de o atenție următoare și este formată doar din dialog, insă misterul Vivianei mă făcea să continui pagină cu pagină. Am vrut să aflu ce s-a intâmplat cu ea, de ce a fugit, de ce nu a dat niciun semn de viață ?  Tot misterul, superstiția și aluzia de ciudat m-a făcut să perseverez pentru a termina cartea.
    Cum spuneam mai sus, Jacques este un tânăr ce a ajuns savant la Paris. Tataăl său are o farmacie intr-un oraș din apropierea ținutului Saumaie.  El se căsătorește cu tânără fată din acel ținut, cu o familie dubioasă și un trecut la fel de dubios. La scurt timp după căsătorie, Jacques află că scumpa lui soție l-a părăsit. Pentru o dragoste ce o frământa in secret ? Sau nu-l iubea ? Nu i-a oferit ce și-a dorit ? Astfel de intrebări il frământă pe Jacques zi de zi după plecarea Vivianei.
   Deși dorul și deznădejdea il cuprind, Jacques nu se dă bătut, incercând să afle adevărul, și anume de ce a plecat Viviane de lângă el. Insă această misiune este cu atât mai grea cu cât este practicată asupra oamenilor din ținutul Saumaie - la fel de ciudați ca locul in care trăiesc. Un loc in care farsele sunt ceva amical, prietenesc, și obișnuit prin părțile locului, in care penele de gaiță sunt cu adevărat niște artefacte magice, care te apără de furtună și primejdii... și nu in ultimul rând, in care oamenii iți vorbesc in așa fel incât să nu ințelegi nimic și să incurce ițele cu atât mai mult.



„(...)Doi prieteni adevărați, jucându-și necontenit farse, nu din lăcomie, ci din simpla plăcere de-a se impăca după vreo ceartă.Neindoielnic că aveau gustul comediei. Poate tocmai manifestarea acestei trăsături se spunea că i-ar caracteriza pe oamenii din Saumaie.”
   Trebuie să spun că această carte nu a fost scrisă orișicum - a fost gândită. In așa fel incât să-ți pună mintea la contribuție și să te impresioneze la sfârșit. Firea Vivianei pare la inceput ciudată, neexplicabilă - insă se dovedește normală și mai presus de orice - iubitoare. Prin gestul său, in care pleacă de lângă soțul ei, reiese că este... nesăbuită. Nu ii spune nimic, nu dă nici măcar un semn de viață, deși Jacques o caută nebunește peste tot. Insă, prin această faptă, nu face decât să incerce să nu fie o povară pentru el, și să-și plângă suferința in altă parte, cât și pentru a ajuta un suflet de copil aflat la ananghie.  
(...)Și totuși m-am măritat cu tine. Am crezut că dragostea noastră mă va vindeca.
   Un personaj controversat, Rosalie. Fiind sora Vivianei și invățătoarea de la școala din Saumaie, aceasta are mulți pretendenți.  Prin afirmațiile pe care ea le-a făcut in trecut, pentru oameni care i-au făcut rău sau din cauza cărora i s-au intâmplat rele, prin faptul că acestea de multe ori s-au implinit, oamenii din Saumaie au scornit faptul căe ste vrăjitoare. Rosalie, pentru a fi lăsată in pace și pentru a așterne teamă și respect in jurul ei, a luat drept bune bârfele, gândindu-se la un scop al ei. Așa, ea a devenit temută, drept care orice om ce-i va călca voia și o va defăima, va fi blestemat iar blestemul se va implini in mai puțin de o oră, iar celui in cauză i se va implini o nenorocire, de cele mai multe ori, va fi lovit de fulger. 
     Asta i s-a intâmplat și lui Darfaut, primarul locului. Un lucru trebuie menționat: pentru a păstra tot mai vie această temere, această superstiție, se invie o superstiție veche: amplasarea penelor de gaiță in jurul casei inainte de furtună pentru ferirea de fulger. Așa cum Darfaut i-a făcut o promisiune in bătaie de joc, a calomniat-o in față și nu i-a păsat de prezicerile ei, a pățit-o și el.


„(...)Loial, loial... Nu putea inghiți cuvântul ăsta. Oare furtuna va fi loială astăzi și să-l dezmintă pe prostul care-i pusese in cârcă o profeție de trei parale ? Cuvâtul ăsta, părerile lui Darfaut, toate nu erau decât vorbe de clacă.”
 Prin această carte nu ințelegem doar o lecție de viață, ci deducem că, uneori, viața ne poate juca cu adevărat feste, punenându-ne in incurcătură pentru a vedea dacă putem vedea adevărul limpede sau ne pierdem.

   Nu cred că această carte mai are nevoie de vreo justificare - este minunată. Nu m-a cucerit din prima, insă la sfârșit m-a induioșat cu adevărat.  Superstițiile sunt des intâlnite in această carte, nerozia oamenilor este scoasă la iveală, insă și adevăratul motiv pentru care ei cred in aceste superstiții.

          Nu vreau decât să vă intreb dacă voi ați citit cartea și dacă v-a plăcut. ☺



6 comentarii:

  1. Cred ca o am si eu in biblioteca dar mereu m-am ferit de ea:)) Observ din recenzia ta ca este interesanta :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este. Sper să o citești cât mai curând. Deși la primele pagini, poate chiar primele capitole ți se va părea de necitit, vei vedea că totuși e o carte bună. :3

      Ștergere
  2. Pare interesanta, poate apuc si eu sa o citesc, faina recenzie.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersii♥ da, chiar să o citești. Este foarte frumoasă cartea, deși la inceput nu m-a fermecat deloc :))
      Te-am pupat !

      Ștergere
  3. Am găsit-o la anticariat. Am inceput s-o citesc dar e prea banală la inceput. Știu că așa ți s-a părut și ție. Acum am avansat cu ea, am s-o termin in curând !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. FFFFFF, doar acum am răspuns, lol... da, mă bucur dacă ai temrinat-o, e grozavă, mie mi-a plăcut mult.

      Ștergere