miercuri, 11 noiembrie 2015

„Anotimpul jocurilor” de Szinnyei Julia - Recenzie





O călătorie magică în anotimpurile copilăriei, vremuri pline de fericire și veselie. Acele copilării de demult, cum aveau bunicii noștri, cum am avut și noi, însă copilării speciale... Julia ne introduce în acea lume în care grijile, problemele, necazurile și toate durerile sunt estompate de către sentimentul copilăriei. Prezintă acei adulți care își estompează suferințele în zâmbetele copiilor, și acei adulți care trăiesc, în continuare, negreala sufletului lor.

Despre Julia S. care ne povestește despre „Zsuzsa” nu am ce vă povesti. Nu am găsit mai nimic pe Google, dat fiind că toate informațiile sunt în maghiară și nu am avut timp să merg undeva la o bibliotecă mai mare să mă documentez. Însă sunt sigură că cartea vă va modela o Julia care știe să povestească totul frumos, simpu, fără alte înfloriri, dar cu niște descrieri ale personajelor care ni le pictează în minte așa cum sunt.

Cartea urmărește povestea Zsuszei, o tânără școlărița care vrea să înceapă „viața din nou”. La fel ca păpușa sa de cârpă, „Eroul”, ea dorește să înceapă viața de la început. Cum mama ei nu poate, pentru că, după ce le-a născut pe ea și pe sora sa Eva de paisprezece ani, nu mai poate avea copii, Zsuzsa dorește să înceapă viața de la capăt. Este înconjurată mereu de blândețea prietenilor, a familiei, de vântul muntelui Mecsek și de problemele ce se vor ivi pe viitor.

Odată ce Zsuzsa fuge de la școală, și nu vrea să meargă acasă cu Eva, sora ei mai mare, ajunge la colibele minerilor, locuite de țigani, de pe muntele Mecsek. Aici o găsește pe mătușa Mari, o bătrână țigancă care își crește nepoții: Juli, o tânără de zece ani, și fratele ei, Lali, de trei ani. Mătușa Mari este ajutată de Zsuzsa cu mâncarea, îngrijirea lui Lali și, mai mult decât atât, ea dorește să o ajute pe Juli să meargă la școală, pentru că e vrea să se facă învățătoare.

Totul se schimbă când Zsuzsa o întâlnește pe Katica, o tânără fată de cincisprezece ani, care este crescută de mătușa ei. Aceasta este o adolescentă rebelă, care vorbește urât, care este urâtă de toți părinții, dar care este schimbată de Zsuzsa.

Mai departe, Zsuzsa întâlnește tot felul de obstacole. Soră-sa devine înțepată când se îndrăgostește de mincinosul Tumur Geza, și-și vopsește părul la bunica. Dar când ceva îngrozitor se petrece la colibele minerilor, la mătușa Mari, la Juli și frate-său, Zsuzsa trebuie să devină mai responsabilă decât atunci. Viața ei ia o întorsătură ciudată.

Cred că această carte a fost o gură de aer. M-a învățat tare multe. A avut o poveste minunată, despre Zsuzsa, o fată inteligentă, cu părul de in și ochi de smoală. Zsuzsa îmi amintește de mine, în clasa a cincea, când doream să iau viața de la început. Katica îmi amintește de mine tot atunci, și prin clasa a șasea, când, din cauza problemelor de sănătate și a tuturor suferințelor ce s-au ivit în calea mea, am început să fiu obraznică. Ignoram mereu faptul că alții râdeau de mine, „mă durea fix în cot” de părerea altora, dar, ceea ce era rău, era că am început să mă închid în carapacea mea, să sufăr și să plâng, până când am fost în pragul depresiei. Nu dormeam nopți întregi și nici cititul nu mă mai pasiona. Nu puteam să înghit nimic și zâmbeam fals. Atât de fals, încât o scândură zâmbea mai bine. Dar, cel mai bine pentru mine, era că masca aia, zâmbăriciul ăla, ținea atât de bine ! Țin minte că de câte ori plângeam și cineva mă suprindea, îmi ștergeam lacrimile, afișam „masca”, ziceam un „bună ziua” și discutam despre vreme. Însă sufeream. Țin minte perioda când nu mi-a mai păsat de părerea celor care erau împotriva mea, ceea ce a fost bine. Dar să trecem la carte, again !

Cartea cred că va fi pe lista celor mai bune cărți citite în 2015. Alături de „Iubire oarbă”. Pe locul întâi. Sau cine știe...

Stilul autoarei m-a fascinat.  La prima vedere am crezut că e  o carte plictisitoare și cu un stil deplorabil. Dar n-a fost așa. Simplu, fascinant, furmos, cu niște descrieri frumoase, nu prea exagerate, un dialog minunat și întrebuințat - se vede - cum trebuie, Julia ne uimește... ea caută să sădească în inimile noastre sinceritatea, corectitudinea, să ne arate că nu suntem singurii care suferim. Să ne destindă, motiveze, și, ca să spun, așa, cartea ei este atât de frumoasă încât își merită numele de „Anotimpurile copilăriei”. E furmoasă ca toate anotimpurile la un loc plus o copilărie.

Am selectat câteva fragmente:
„După ploaie, pădurea e plină de miresme proaspete. În lumina proaspătă de după-amiază, umbra muntelui se lungește până aproape de loturile deștelenite.”

„Pe vremea aceeea (era iarnă) se juca „de-a teatrul”. Povestea născocită de ea era interpretată de niște păpuși mici, urâțele, făcute din cârpe. Personajul principal era totdeauna păpușa cu mantia roșie, Eroul. Era când sportiv fruntaș, când mare inventator, când călător peste mări și țări. Mai bine zis, ar fi trebuit să săvârșească toate aceste fapte de eroism, numai că... nu se întâmpla tocmai așa. De ce? Zsuzsa n-a înțeșes niciodată, cum în decursul acțiunilor imaginate de ea, care începeau atât de frumos, Eroul îi scăpa deodată de sub control și nu mai voia să se supună. Și totul se întâmpla anapoda, luînd o întorsătură nedorită.”

Aș dori să vă întreb, acum, ați citit cartea ? Lăsați-mi părerile voastre mai jos iar dacă doriți să o citiți, lăsați-mi, la fel, mai jos „prepărerea” voastră.
Simina.

6 comentarii:

  1. Vai, ce recenzie frumoasă. De când vreau să citesc o carte despre copilărie, despre perioada vieții în care totul ni se pare posibil și, totuși, oh, atâta frică ne este să ne-avântăm cu capul înainte! :) Dacă spui că s-a ridicat la înălțimea lui „Iubire oarbă”, care a întrecut-o pe „Femeia în alb”, clar trebuie s-o încerc. Mersi tare, tare mult de recenzie. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E chiar foarte furmoasă ! Mi s-a părut atât de plicticoasă și penibilă prima dată, că am vrut s-o arunc. Dar am continuat, și iată, e una dintre cele mai frumoase cărți citite de mine până acum și clar trebuie s-o citești. :) Pe mine m-a fascinat. :3

      Ștergere
  2. Ce frumos! Da. M-ai convins. Cu siguranță voi citi si eu cartea. Ah, copilărie!
    Îmi place mult cum ai conturat caracterul fiecărui personaj şi cum exprimi entuziasmul tău pentru carte.
    Frumos, succes în continuare! Kisses!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, mereu când îți văd comentariile radiez de bucurie, ești așa o fire deschisă spre orice și sufletul tău e asemenea clapelor de pian - se mulează pe orice sentiment, și totuși, misiunea sa e tot aceea de a aduce zâmbetul pe buze.
      S-o citești, Daria ! Sigur îți va trezi stări din copilăria ta, stări pe care parcă le-ai uitat, indignări și totuși chiar și amintii minunate. :)

      Ștergere
  3. Ce recenzie frumoasă ! Abia aștept să citesc cartea, ai prezentat-o foarte frumos. Ai ceva tu cu copilăria asta, zici că vorbește Ion Creangă în graiul mai modern academic.
    Hehe, Simina, tu trebuie să îmi dai cartea asta, că n-o găsesc niciunde. Prin librării, cel puțin, dar voi mai căuta.
    Te pup !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că se găsește, poate, nu știu, caut-o la biblioteci, acolo am găsit-o și eu. Ce-i drept, eu am găsit-o și pe Goodreads numai în maghiară ca să-i pot da steluțele. :(
      Da, copilărie, de-ar trăi Ion Creangă acum ne-am povesti reciproc amintirile. :))
      Te îmbrățșez ! HUG, HUG !

      Ștergere