vineri, 6 noiembrie 2015

„Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată la Editura Celestium

- Vis împlinit - 

Azi vreau să vă vorbesc despre un eveniment neașteptat dar cred că cel mai tare din 2015 care ma- bucurat mult (nu la fel de mult ca pe cel despre care doresc să vă vorbesc).

Se publică „Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată. Daaaaa, nesuferitul nu mi-a spus. 

Andrei Cioată trăiește în Iași, administrează blogul „Where the rain falls” pe care ne transmite atât de frumos pasiunea sa pentru cărți iată că acum își îndeplinește visul: de a scrie și publica o carte. 

Nu știu să vă spun prea multe despre „Toate sfârșiturile sunt la fel” dar bănuiesc eu despre ce o fi, că doar nu i-am citit eu blogul din scoarță-n scoarță degeaba. Și oricum, la cât de talentat e Andrei, sigur va fi o carte bună. De mult așteptam să scrie o carte și să o publice, dar cum am spus, ăsta nu mi-a zis nimic. Voia să fie surpriză. Trebuie să recunosc că surpriza a reușit. 

Cum să-i caracterizez blogul, pe el, pe carte ?! Talentat, atașat mai mult decât emoțional de cărți, ambițios și după cum vedem, știe să-și ducă visurile la capăt și mai ales să-și depășească limitele. Cred că are cel mai bun blog de recenzii din blogosfera asta, a noastră, a cititorilor, cel puțin din România (dar nu m-ar mira dacă ar concura și cu cele din afară) plus că blogul nu e numai de recenzii, ci ne transmite prin el experiențe interesante de zi cu zi și alte articole interesante pe care să le citim și să reflectăm la ele. 

Cartea nu o pot caracteriza încă. Dar cum v-am spus, ghicesc eu câteva amănunte de prin carte, de pe-acum (hihi, nu fi surprins, sunt sincerăă). Dar are o copertă minunată, și vă spun, eu abia aștept s-o citesc. 

Sper să o citiți și voi când va apărea. Editura Celestium ne face nouă onoarea să citim capodopera (eu îs sigură că asta a ieșit din mâinile lui). 

Mi-a împlinit și mie visul, că mă săturasem să tot citesc articole frumoase și lipsă carte. Acum, însă, nu mai e lipsă. 

Îi urez scriitorului mult succes cu cartea, pentru că sigur  va avea. Stau ca pe ghimpi s-o citesc. Cred că niciodată n-am stat așa de nerăbdătoare pe scaunul ăsta vechi care scârțâie și niciodată nu m-am uitat atâta la coperta unei cărți (gândiți-vă ce-o să fac când o s-o am în mână).
Sunt sigură că și voi abia așteptați s-o citiți. Nu am fost eu atât de explicită... dar... pentru un plus de curiozitate. 

Iată ce ne spune autorul despre carte:
„ Ce să spun despre roman? N-am idee, chiar n-am. Este despre tot, despre toate, despre iubire, viață, moarte, regăsire, împlinire, familie, despre întrebări și nerăspunsuri, despre certitudini și incertitudini. Despre noi, voi, și despre ce-am putea fi. Despre teamă, greșeală. Despre cât de firavă este viața și cât de puțin o prețuim. Povestea lui Andrei, un tânăr care, încă de mic, crește fără tată, imagine care îi stăruie în minte precum o umbră. Având o relație foarte apropiată de mama lui, încercând să treacă prin viață ținându-se, în întuneric, de mână, Andrei suferă un șoc când află ce este aceasta dispusă să facă doar pentru a-i fi lui bine. Astfel, simțind nevoia de a găsi răspunsuri care, mai degrabă, ar rămâne întrebări, el pleacă de acasă. În afara tabernaculului pântecului mamei sale, el îi întâlnește, pe rând, pe B. și Irina. Misteriosul B. este un personaj care, hiperbolizat, îi aduce aminte de tatăl său, iar Irina este muza, este himera care reprezintă o reîncarnare a mamei sale, o figură ștearsă, distompată a chipului maternal pe care acesta râvnește să-l sărute. În cei doi, Andrei va afla, deopotrivă, ce înseamnă dragostea și moartea, ura și disprețul, frumosul, dezamăgirea, visul, idealul, descoperind, încetul cu încetul, tainele ascunse ale vieții și frumusețea care sălășluiește în orice obraz roșiatic. Trăind extravisceral aproape, el pune accent pe amintiri, pe olfactivitatea vieții, pe forme și culori, pe metafore, pe dimensiuni și spații. De asemenea, ajuns la finele vieții sale, el dorește să-și scrie romanul prin care, astfel, să aibă certitudinea că viața lui, așa cum a fost, n-a fost degeaba!”
(vedeți traducerea lungită a „o carte superbă, minunată, abia aștept să o citesc, sigur cea mai căutată, sigur cea mai bună”, nu?)
Uh, de ce să mai lungesc, oricum e destul că eu nu mai pot aștepta. Sigur la noapte visez cartea. Ce să spun... 
*voi vedeți coperta ? O vedeți ? E asooooom* 
Simina. 

2 comentarii:

  1. Doamne, ce mult mă bucur că mai avem un scriitor român. Abia aștept să citesc cartea ! Are o copertă frumoasă, se vede că tu deja ești ahtiată după carte =)) (no, ce era să zic?) Am citit și eu pe blogul lui câte ceva și am rămas surprinsă de stilul frumos. Mă bucur tare-tare de carte și abia aștept s-o citesc. Toate cele bune lui Andrei și îi mulțumim pentru carte!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine nu-i ahtiat după copertă ? Mânuța sus, la amendă.
      E chiar frumoasă, cartea cu siguranță e și mai frumoasă ! Abia aștept s-o citesc ! Deci da, recunosc, sunt o ahtiată în multe cazuri. :))

      Ștergere