luni, 28 decembrie 2015

„Planeta de aur - Aventurile lui Hendrik de Mol ” de K.J. Mecklenfeld

K.J. Mecklenfeld scrie cărți pentru copii. Cartea despre un băiat agorafobic, un bunic bun, o mamă dispărută, o prietenă drăguță și un Severin rău, a fost, se pare, un succes al cărților citite de mine.

Am început să citesc această carte cu gândul la ființe de pluș, pentru că despre ființele de pluș e vorba în carte. Hendrik, un băiat agorafobic ce trăiește în Muzeul Jucăriilor din Siepelstad, pe strada Coada Șoricelului numărul nouă, în Olanda, e surpins de Calavera, un nenorocit al Universului Cunoscut. După ce bunicul său și cu el sunt transformați în jucării, Berend, ursul lui cel verde îl salvează și împreună cu prietena sa, care la fel a fost transformată în jucărie, merg pe Planeta de Pluș, unde Hendrik își va învinge temerile. În expediția sa ajunge să-și învingă teama, să-și facă prieteni și, totuși, îl va slava pe bunicul Martinus din mâinile ticăloșilor care vor să-l execute ?



Cartea ni-l aduce în prim-plan pe Hendrik, care poate e mai mult decât Hendrik. El e transformat într-o cârtiță de jucărie, și împreună cu ursul său Berend ticluiesc un plan pentru a-l salva pe bunicul Martinus. Toată povestea începe în vechile timpuri ale Babilonului când a fost creată tableta babiloniană, o veche creație care poate arăta locul în spațiu a diferite elemente și corpuri cerești. Hendrik o dă în bară de multe ori și din cauza sa, Rudolf, un ubn prieten de-al lui Berend, este luat de microbii pirați de pluș. Mai mult decât atât, din cauza sa bunicul Martinus e din nou luat de lângă ei. Hendrik duce lipsa părinților săi, din cauza cărei devine agorafobic. Agorafobia e o boală ce-l macină și-l împiedică să ducă o viață normală, o teamă de spații deschise ce-l face să leșine mereu când iese dintr-un spațiu închis. Hendrik ami are o teamă, și anume Severin, fratele bunicului său, care are de gând să-l dea la orfelinat după ce bunicul Martinus va piei.

K.J. Mecklenfeld reușește să ne aducă într-un univers al copilăriei dar și al jucăriilor. De data asta, inofensivele jucării pe care noi le credem simple obiecte reușesc să salveze lumea, deși nu toate dintre ele. Calavera, un nenorocit din cauza căruia Berend, usrul de pluș al lui Hendrick își pierde iubita, Rudolf, unul dintre Cei Patru Formidabili își trădează echipa, iar Hendrik trăiește coșmarul vieții sale: asistă la executarea bunicului său, Martinus.

De aici și până la deznodământul care, de asemenea, e bine lucrat și scris, Hendrik reușește prin această aventură să ducă o viață normală. Toate temerile sale se duc undeva departe, pentru a fi nimicite de însuși curajul său.

Stilul autorului mi s-a părut foarte frumos. Creează o lume de vis și descrie bine toate personajele. Deși nu le face un portret fizic din prima, ne dăm seama de cum arată și de ceea ce simt pe parcurs. Mi-a plăcut faptul că totul este bine poziționat, că toate capitolele lasă urmă de mister, că tot ce e nou pare și mai nou și tot ce e nou pare... vechi. Că toate personajele par lipsite de experineță la un moment dat, fiecare are o parte rea, diferită, fiecare are un defect nimicitor pe care și-l învinge. Cei Nouă, Wilhelmina, bunicul Martinus, Berend, Severin, Rudolf, Eliza, Pomponius și Calavera sunt numai câteva dintre personajele foarte frumoase. Numele sunt de asemenea misterioase, frumoase, urâte când ne amintim de cel ce-l poartă, amuzante.

De asemenea, descrierile mi se par în limita bunului simț, deși uneori aș mai fi vrut să se descrie câte ceva. Îmbinarea personajului Berend cu trecutul său a fost partea nostalgică din carte. La fel, toate personajele construite bine, cu personalitatea lor. La câte personaje sunt în carte mă și mir cum, de la o pagină la alta, găsim o față diferită, cu o personalitate aparte. Mi-a plăcut și faptul că enigmele de la sfârșit n-au fost dezlegate. Dar vor fi în alt volum, nu-i așa, domnule K.J. Mecklenfeeellld  (auziți glasurile tuturor copilașilor și copilașilor din adulții ce-au citit cartea, nu? ) ?

În afară de asta, au fost și lucruri care m-au deranjat, precum câteva dăți când au lipsit câteva descrieri, dar având în vedere că totul s-a lămurit în maniera bine făcută a unui scriitor misterios, mi-a plăcut.

Totul a fost o aventură. Ca să nu vă mai pomenesc de pasiunea mea pentru jucării, pentru plușuri și pentru marionetele de lemn. Când am auzit de carte am zis că „bă, fraților, eu nu mai rezist, trebuie s-o citesc”, și a fost o oază de msiter și frumusețe pentru sufletul meu iubitor de jucării. Am eu o vârstă, dar cui nu-i plac jucăriile ?! Cine nu are o cameră plină de plușuri și cine nu doarme cu un ursuleț pe pernă ?

Lăsând la o parte partea mea copilărească de care nu am de gând să scap, să luăm într-o manieră întoarsă cartea și să bifăm câteva lucruri:
-copertă superbă (inclusiv ediția de la Editura Univers);
-stil inconfundabil;
-aventură get-beget;
-JUCĂRII ȘI PLUȘ ÎN TOATĂ CARTEA.

Deci e un cadou superb atât pentru copii cât și pentru adulți. Presimt că dacă se face un film pe cartea asta, îl întrece pe Star Wars. Oricum Războul Plușurilor și a Lemnoșilor e mult mai interesant.  Și pe sus, ca un capac, ne acoperă și iubirea cu care autorul a scris cartea. Se transmite.

Pe ultim moment mai vreau să bifez ceva, și anume blogul autorului, în care scrie despre cărți, plușuri (ooo daaaa) și despre scriitori. Și mai sunt și sfaturi pentru scriitori. Deci ce mai așteptați ? Îl găsiți aici dacă vreți să citiți ceva frumos, dar nu înainte să-mi lă
sați și voi o părere despre carte, sau pur și simplu dacă doriți să o citiți. Și plus de asta, vă mai și rog s-o faceți. Că e tare frumoasă !

Simina.

11 comentarii:

  1. Foarte frumoasă recenzia! Cui nu îi plac pluşurile? Cred că oricărui cititor care mai are încă un suflet de copil, oricărui iubitor de pluşuri, cărți, mai ales, îi va plăcea această carte. O voi citi şi eu, cu siguranță!
    Lecturi plăcute!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Daria. Tot meritul îi aparține autorului, de asemenea și Planetei de Pluș. Programăm o excursie pe acea planetă ? Tu sigur găsești un pian de pluș :D (sau un pianist de pluș)

      Ștergere
  2. Heeeei, ce drăguț! Mulțumesc frumos, Simina! Ce recenzie minunată! Am reținut ideea cu descrierile - sincer, nu vreau să plictisesc cititorul cu prea multe detalii. Unu la mână. Doi, așa cum mie îmi place să îmi imaginez locuri și ființe, prefer să îmi las cititorii să își creeze singuri imaginile. Dar înțeleg că nu toată lumea preferă această metodă. Uite, promit să încerc să descriu un pic mai mult. Un pic, haha. Mulțumiri încă o dată!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un pic, desigur. Însă ideea de a lăsa cititorul să descopere singur, pe parcurs, personajul, mi se pare bună și e mult mai misterioasă. Deci, e doar părerea mea, chiar nu trebuie să schimbați asta pentru că e chiar o idee bună :D
      Mulțumesc și eu !

      Ștergere
    2. Cu plăcere, Simina. Sunt de părere că te poți strădui mult, ca scriitor, dar, până la urmă, stilul tău este stilul tău și nu prea poți să-l schimbi :-)

      Ștergere
  3. Ce recenzieeeeeeeeeeee frumoasă și pufoasă și toate celeeee!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe, merci. Până la urmă cred că și eu uneori scriu pufos.

      Ștergere
  4. Mie imi place foarte mult copertaaaaa <3

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce frumoasă e prezentarea ! Să-i zici autorului că abia aștept să citesc cartea ! Sună foarte bine, și mai ales dacă e vorba de pluș, abia aștept. :)
    Te pup !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Lili ! Da, cartea e foarte frumoasă. S-o citești ! :)

      Ștergere