vineri, 6 mai 2016

„Carte însingurată” de Vasile Smărăndescu - Recenzie

Vasile Smărăndescu s-a născut în 11 octombrie 1932 la Topana, județul Olt. A decedat 19 decembrie 2008, București. A fost poet, prozator, economist român, fondând Societatea Română de Haiku, a fost Membru al Uniunii Scriitorilor din Rimânia, membru asociat al International Haiku Society din Tokyo.
A absolvit facultatea de Economie Generală de la Academia de Studii Economice din București în 1956 și a obținut doctoratul în economie în 1976.

Vasile și-a început activitatea ca membru  al cenaclului literar „Nicolae Bălcescu” în timp ce-și făcea studiile la Liceul Comercial din Pitești în (1943-1951). A debutat publicând versuri în revista Tribuna (1976).

A colaborat la numeroase reviste literare: „Familia”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Scânteia tineretului”, „România literară”, „Săptămâna”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Cronica”, „Urzica”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Steaua”, „Orizont”, „Contemporanul”, „Scânteia”, „Viața românească”, „Magazin istoric”, „Eco”, „Viața Capitalei”, „Țara”, „Hercules”, „Cuget românesc”, „Tineretul liber”, „Evenimentul”, „Star”, „Haiku”, „Orion”, „Albatros”, „Orfeu”, „Mainichi Daily News” (Japonia), „Apokalipsa” (Slovenia) și altele. A publicat „Lirică turcă” (traduceri în colaborare cu Zoe Pavel) în revistele „Familia”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna”, „România literară”.

A publicat diverse lucrări și a primit variate premii.

Astăzi doresc a vă face cunoscută o carte a scriitorului Vasile Smărăndescu, o carte despre care nu știam nimic, o carte pe care am găsit-o la bibliotecă și care, credeam eu, va fi o carte de cinci steluțe. V-ați prins, nu-i așa ? Cartea n-a fost de cinci steluțe.

Problema acestei cărți a fost, aparent, inexistentă. Chiar credeam că versurile de haiku vor fi minunate, iar primele poeme citite mi-au lăsat o impresie bună. Am hotărât să termin această carte, dacă tot îmi place atât de mult. Ei bine, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Dar să vedem mai întâi ce presupune de fapt această carte.

Haiku este o specie a poemului japonez, poem care se încadrează în trei versuri, de obicei fără rimă, care să ilustreze singurătate, tristețe, concepții budiste - deși nu-s de acord cu ele mă gândeam că n-o să fie atât de multe și evidente - și are formă fixă.

Să nu credeți că am avut sau am vreo problemă în legătură că haiku este un poem ce include concepții budiste. Nu, iubesc Japonia, însă pur și simplu nu toate poemele au fost reușite. La început, am găsit câteva care au fost geniale, însă nu pot spune că geniale au fost și parcursul lecturii, căci aprofundând cititul acestei cărți mi-am dat seama că unele poeme sunt chiar exagerate. N-aș vrea să vă dau un exemplu, însă între poem și ceva puțin cam inexplicabil există o diferență. Sigur, haiku este plin de metaforă, dar iarăși, între metaforă și absurditate există o diferență. Nu toate poemele au fost nereușite, asta vreau să subliniez. Am să dau un exemplu:

„Stele II

Inocente și cugetătoare
pisstruiază azurul
cu puncte galbene.”

Acest poem mi-a plăcut mult și mi s-a părut profund, deși simt că se bazează mult pe sensul estetic.

În afară de asta, realizez că acest haiku nu este chiar atât de profund și poetic. Este mai mult o cugetare a amărăciunii, numai amărăciunea simt eu că am găsit  în ele, și nu spun că-i ceva grav, însă știu sigur un lucru: în ele n-am găsit sensul profund al vieții. N-am găsit acea simplitate ce descrie ceva despre viață, ceva mai special, ceva  în adevăratul sens poetic. Haiku nu este poezia tradițională, e diferit, e diferența aceasta de cultură, dar poezia e poezie, cred că în ea se găsește un licăr despre viață. Asta contează pentru mine la o poezie.

În concluzie, stilul autorului nu prea mi-a plăcut. Haiku probabil poate fi scris mai bine, poate fi adaptat, dar în orice caz, deocamdată nu am o părere atât de bună despre scriitura lui Vasile Smărăndescu. Exceptând cele câteva poeme care m-au făcut să-i dau trei steluțe pe GoodReads.

Cred că voi continua să citesc cărțile lui Smărăndescu, probabil că voi găsi ceva pe gustul meu. Dar până atunci, „Carte însingurată” primește trei steluțe. :)

Voi ce ați mai citit ?
Ați citit „Carte însingurată” ?
Simina.

2 comentarii: