miercuri, 28 decembrie 2016

„Copila-Stea” de Jerry Spinelli - Recenzie | Despre bucuria și suferința de a fi unic

Titlu: Copila-Stea
Autor: Jerry-Spinelli
Titlu original: StarGirl
Editura: ART
Data primei publicări: 2000
Data apariției (prezenta ediție): iunie 2014
Nr. pagini: 255
Ilustrator: Mircea Pop


Jerry Spinelli s-a născut la 1 februarie 1942, în Norristown, Pennsylvania și a devenit un autor de cărți pentru copii foarte cunoscut. Deși când era mic își dorea să fie jucător profesionist de baseball, s-a hotărât că vrea să fie scriitor la șaisprezece ani, când i-a fost publicat un poem în ziarul local. Prima sa carte a fost publicată la vârsta de patruzeci și unu de ani. Locuiește în Pennsylvania cu soția și copiii lor. 

O carte pe care trebuia s-o citesc atunci când mulți oameni din jurul meu mă urau fiindcă eram ALTFEL

M-am întrebat despre ce e de fapt cartea asta?! Eram puțin confuză cu privire la subiect, crezând inițial că este vorba cu adevărat de o fată coborâtă din spațiu pentru a crea o poveste fantastică, plină de magie și întâmplări paranormale la o școală obișnuită. 

De fapt, povestea se axează pe o adolescentă nu tocmai obișnuită, dar cu siguranță nevenită de pe altă planetă. Copila-Stea e carismatică, frumoasă, veselă și - mai ales - diferită.

Lumea crede că e venită de pe o altă planetă sau că părinţii ei sunt acrobaţi la circ. Din ziua în care apare la liceul din Mica, Copila-Stea Calaway surprinde printr-o feerie de sunet şi culoare. Îmbracă rochii lungi şi chimonouri, cântă la ukulele, râde şi dansează. Întreaga şcoală e cucerită de apariţia exotică ce sparge tiparele. Impresionat e şi Leo Borlock, elev în clasa a unsprezecea, pe care Copila-Stea îl cucereşte cu un surâs. Dar oamenii sunt schimbători şi capricioşi, iar cei ce ies din rândul lumii nu sunt văzuţi mereu cu ochi buni. Îndrăgostit, Leo încearcă să o convingă să devină o fată pe placul tuturor, chiar dacă asta presupune renunţarea la tot ce o defineşte.


Probabil faptul că m-am identificat cu protagonista cărții, având și eu amintiri nu tocmai plăcute despre oameni care te evită fiindcă ești diferit, m-a făcut să înțeleg mai bine mesajul pe care autorul dorește să-l transmită, și anume faptul că a fi unic nu e ceva rău; că toți suntem diferiți și putem rămâne așa, nimeni nu poate să ne oblige la tipare și identicitate. Pentru că asta înseamnă tiparele - niște perspective eronate ale societății despre cum ar trebui să fii. Și dacă e să fie după oameni, ar trebui să fii ca ei - și niciodată n-o să fii cum trebuie, niciodată n-o să le placi, iar încercarea de a fi plăcut tuturor este calea spre a deveni identic. 


- Stimatul Senor spune că există o singură întrebare.
-Care?
- Spune că totul se reduce la, sper că traduc bine: A cui afecțiune e mai importantă pentru tine, a ei sau a celorlalți? Senor spune că totul va decurge din acest răspuns.(...) mi-am dat seama că înțelesesem perfect întrebarea. Doar că nu voiam să dau un răspuns.

Nu mă așteptam la un mesaj atât de profund din partea acestei cărți, atât de simplu expus cititorului; de aceea, cred eu, e o lectură potrivită inclusiv pentru copii un pic mai mari și adolescenți. Și - de ce nu? - pentru adulții care trăiesc în monotonie. Este, cu siguranță, o carte despre bucuria și suferința de a rămâne unic și deosebit într-o lume care vrea să te modeleze după bunul plac.


Cât despre aspectele negative ale cărții, cred că i-a lipsit ceva. E vorba despre stilul autorului; cumva, descrierile făcute mi s-au părut puțin lipsite de ceva - și parcă n-aș putea spune exact ce anume... Poate puțin lipsite de esență? Am avut impresia că modul în care autorul descria ceva era puțin superficial. Dar în afară de asta, mi s-a părut că uneori atmosfera creată e puțin seacă. Nu te  face să trăiești intens povestea, nu e o atmosferă cu care te acomodezi și din care nu mai vrei să evadezi. E... seacă.

Mi-a displăcut și faptul că se trecea prea repede de la descrierea propriu-zisă la narațiune, iar alteori mi s-a părut că se lungește prea mult, lucru predominant tot în capitolul treizeci și unu.

Călătoria în timp de la sfârșitul cărții mi s-a părut un aspect genial al cărții, deși în multe alte cărți se întâmplă ca la sfârșit să existe o privire de ansamblu asupra viitorului, a ceea ce s-a întâmplat cu personajele după ce povestea lor prezentată în carte s-a încheiat.

Ilustrațiile cărții, realizate de Mircea Pop, mi s-au părut simple și foarte frumoase. Din acest punct de vedere cartea, ca obiect în sine, merită să fie explorată.


Vreau să le mulțumesc celor de la Târgul Cărții, care mi-au oferit șansa de a citi Copila-Stea și a face împreună cu autorul o analiză asupra unicității. Cartea este disponibilă AICI, cu reducere de 31%. De asemenea, pe site-ul librăriei și anticariatului TârgulCărții.ro puteți găsi diverse cărți, pe gustul tuturor. 
Simina.

7 comentarii:

  1. Ce-mi place coperta! Am auzit și eu de cartea asta dar nu prea îmi venea s-o citesc... nici nu am citit recenzie la ea sau ceva. Da' poate de data asta binevoiesc și eu să mă apuc de ea. :)
    A, da, dacă ai pomenit de aspectul acesta al autenticității și societății, pare destul de profundă. :D Chiar dacă e o carte pentru copii/adolescenți cam peste 10 ani, după cum am văzut că e recomandată (după ce ți-am citit recenzia am căutat și alte review-uri, deși n-am găsit enoorm de multe, dar oricum m-ai convins.)

    Lecturi plăcute, Simina! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-am convins să citești această carte. Și da, chiar merită! Lectură plăcută îți doresc! :)

      Ștergere
  2. Vaii, Simina, ce recenzie frumoasă! M-ai convins să o citesc. Pare o carte specială şi minunată!

    Pupici! Lecturi frumoase! ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-am convins! Cred că-ți va plăcea. :D

      Lecturi frumoase și ție!

      Ștergere
  3. Acum mi-am dat seama ca nume fain ai. SIMINA.
    frumos
    felicitări.
    ştiu, nu are treabă cu recenzia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumeeesc, în clipa asta chiar aveam nevoie de ceva. Mă simt mult mai bine. :D
      Știi, când eram mică și mă jucam tot felul de jocuri (ca niște scenete) cu alte fete, îmi plăcea să-mi schimb numele. Aveam perioade când îmi plăcea un nume sau altul la nebunie. Am avut o perioadă și cu numele de Miruna. :D

      Ștergere