Revin și eu, după lupte seculare, cu un post pe blog. De când am scris ultima dată pe-aici a trecut destul de multă vreme (de fapt am scris cu întreruperi tot timpul anului). Nu, n-o să fac o retrospectivă a lui 2017, fiindcă a fost un an confuz și uneori horror (și n-ar avea rost să scriu despre căutări zadarnice și frivolități care nu mă mai impresionează). În schimb, mă gândeam să continui prin postul ăsta jurnalul de lectură început în august (post pe care l-am șters, desigur, deci presupun că ăsta va fi noul început, dacă asta are sens).

Nu vreau să vorbesc prea mult despre ultimele luni, cărora nu li se potrivește niciun adjectiv cunoscut de mine până în prezent. Și nici n-ar fi o idee prea bună să încerc să găsesc unul.

Revenind la cărți, am început săptămâna trecută să citesc Mara, care s-a dovedit a nu fi chiar atât de plictisitoare după primele 100 de pagini. Mă regăsesc cumva în Persida și sunt curioasă ce se va întâmpla mai departe. Mi-am luat azi vreo două spoilere, dar am căutat-o cu lumânarea (n-ai cum să nu găsești așa ceva pe GoodReads la review-uri, sorry). Mulți oameni nebuni în cartea asta, și n-o spun admirativ. Sper ca sfârșitul să nu fie ce cred eu.

Am început să citesc și Lumea Sofiei, un roman al istoriei filosofiei, dar azi am luat hotărârea de a nu continua lectura. A fost destul de interesantă, dar îmi aduce aminte de prea multe chestii, așa că mai bine nu.

Pentru că a fost atât de mult recomandată de K.J. Mecklenfeld, am început și eu Hobbitul. Am luat o pauză de la ea și sper s-o termin în seara asta. Până acum îmi plac destul de mult personajele și atmosfera, deși aș vrea s-o fi citit acum vreo 4 ani; cred că mi-ar fi plăcut mult mai mult.

Pentru că școala e minunată și eu iar încep să urăsc istoria (misiunea ficțiunilor istorice citite a ajuns iar într-un punct mort), am împrumutat de la bibliotecă Omul egiptului, din care am citit vreo două pagini. Pe parcursul mini-vacanței mi-am dat seama că nu are rost să continui (timp prețios pierdut) cu cartea, așa că mâine (dacă mai trăiesc până mâine) o voi duce înapoi. Necitită. Eh, nu e primul caz, surpraiz.

Cei de la Târgul Cărții au fost foarte drăguți să continue colaborarea cu mine, așa că Scrisoare către tata de Franz Kafka este, de mai bine de trei luni, în biblioteca mea. Mă bucur, totuși, că nu am citit-o încă, deoarece aș vrea să încep cu Metamorfoza.

Vreau tot mai mult să citesc Cioran. Vara trecută o prietenă mi-a adus aminte de Pe culmile disperării (sau doar de Cioran și eu mi-oi fi adus aminte de cartea asta, but it just doesn't matter) și am recitit câteva pagini din ea. Primul meu gând a fost s-o iau de la bibliotecă atunci când vin la liceu, dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg...

Tot la autori pe care vreau să-i citesc se încadrează și John Gardner cu Grendel. Desigur, primesc numai recomandări faine xD. Mai auzisem de cartea asta acum ceva timp și știu că-mi stârnise destul de tare interesul. Acum mă întreb dacă să o citesc în română sau în engleză...

Și tot aici intră și Edgar Allan Poe. În afară de câteva poezii (interesante, oricum) și fragmente din ceea ce a scris, nu am citit nimic de el. Am amânat prea mult deja și începe să mă obsedeze. Nebunie, melancolie, inteligență. Nu mai spun nimic.

Mi se spune de multă vreme despre Domnișoara Christina, nuvelă de Eliade. Deși unul din personaje îmi poartă numele (iar asta, uneori, poate fi interesant, în caz că te regăsești în respectivul personaj. Ba nu, e destul de straniu), am tot amânat cartea asta fiindcă Romanul adolescentului miop nu mi-a prea plăcut. Acum când mă gândesc, poate ar fi o idee bună să-i mai dau o șansă...

Cred că e destul. Să sperăm că mai e cineva pe-aici încă. Dacă nu, presupun că o să debitez absurdități de una singură. Singurătatea, acest blestem dulce. Această binecuvântare amară.